Închiderea conductei saudite pune presiune pe carburanții din România. Benzina a ajuns la 9,97 lei pe litru

Motorina standard a ajuns la o medie națională de 10,86 lei pe litru în România, iar benzina standard la 9,97 lei pe litru, pe fondul presiunii create pe piața petrolului de închiderea conductei saudite Est-Vest, potrivit publicației Gândul. Instalația a fost lovită joi, 10 septembrie 2026, de un roi de drone, într-un moment în care conflictul din Orientul Mijlociu perturbă deja transportul prin Strâmtoarea Ormuz.

Atacul ar fi fost lansat de pe teritoriul irakian. Vineri, 11 septembrie, Ministerul Energiei de la Riad a anunțat închiderea conductei din Arabia Saudită. Efectul asupra României nu vine în principal din importurile directe de petrol saudit, ci din prețurile internaționale la care rafinăriile cumpără țițeiul.

La 20 septembrie 2026, motorina standard se vindea între 10,79 și 10,93 lei pe litru, în funcție de stație, iar media națională era de 10,86 lei. Benzina standard avea prețuri cuprinse între 9,93 și 9,99 lei pe litru și o medie de 9,97 lei. GPL-ul ajunsese la un preț mediu de 4,71 lei pe litru.

Șocul ajunge în România prin cotațiile internaționale

Prețurile benzinei și motorinei de pe piața românească sunt legate de cotațiile internaționale ale produselor petroliere, inclusiv de prețurile Platts, precum și de evoluția petrolului Brent. Deși România nu importă direct cantități mari de țiței din regiunea conductei, companiile locale plătesc prețurile formate pe piața globală pentru fiecare baril cumpărat din exterior.

După atac și după anunțarea închiderii conductei, cotația Brent a depășit pragul de 100-108 dolari pe baril. Vineri, petrolul Brent s-a tranzacționat la 104,61 dolari pe baril, iar West Texas Intermediate a încheiat la 100,05 dolari. Ambele cotații de referință au crescut cu peste 8% în cursul săptămânii, potrivit oilprice.com.

Scumpirea petrolului se transferă mai întâi în costurile rafinăriilor și în prețurile carburanților. Următorul nivel îl reprezintă transportul rutier al mărfurilor, de care depinde aprovizionarea magazinelor cu produse de bază și materiale de construcții.

Motorina este folosită și de tractoare, utilaje de recoltare, camioane de distribuție și alte echipamente din agricultură și industrie. Creșterea prețului ei mărește astfel cheltuielile suportate în mai multe etape, de la producție până la livrarea produsului.

Analizele economice de impact citate de Gândul indică un scenariu în care carburanții trecuți de nivelul de 10-11 lei pe litru s-ar putea reflecta într-o creștere medie de 15% până la 25% a prețurilor alimentelor în primele 3-6 luni. Efectul ar fi diferit de la o categorie de produse la alta.

O nouă presiune asupra prețurilor ar limita și capacitatea Băncii Naționale a României de a reduce dobânzile, susține publicația. Legătura trece prin inflație: carburanții mai scumpi măresc costurile de transport și producție, iar acestea se pot regăsi în prețurile finale.

Conducta ocolea o rută maritimă deja perturbată

Conducta Est-Vest, cunoscută și sub numele de Petroline, transporta între 4 și 5 milioane de barili de petrol pe zi. Volumul reprezenta aproximativ 4-5% din oferta mondială de petrol și oferea Arabiei Saudite o alternativă la exporturile prin Strâmtoarea Ormuz.

Instalația are o lungime de aproximativ 1.200 de kilometri și traversează Peninsula Arabică. Ea transportă țițeiul din estul Arabiei Saudite către terminalele de la Marea Roșie, în special de la Abqaiq la Yanbu. Petrolierele încărcate la Yanbu nu mai trebuie să treacă prin Strâmtoarea Ormuz.

Conducta a fost construită în 1981, după Revoluția Iraniană, tocmai pentru a păstra o rută alternativă de export. Rolul ei a devenit mai important după perturbarea transportului maritim prin Strâmtoarea Ormuz, pe fondul conflictului cu Iranul și al blocadei instituite de Statele Unite ale Americii.

Sistemul are 11 stații de pompare și două stații separate pentru eliberarea presiunii. Primele informații indicau două stații lovite, însă imaginile din satelit au arătat că atacul a avariat trei stații de pompare din regiunile Riad și Medina. Avariile au fost descrise drept majore.

Guvernul de la Bagdad a anunțat deschiderea unei anchete proprii. Rebelii Houthi din Yemen au salutat atacul, după care au mărit presiunea în Marea Roșie și în strâmtoarea Bab el-Mandeb, o altă zonă importantă pentru transportul maritim.

Jasem Mohamed Albudaiwi, secretarul general al Consiliului de Cooperare al Golfului, a condamnat atacul într-o declarație preluată de BBC și : „Acest atac reprezintă o escaladare periculoasă și o amenințare inacceptabilă la adresa securității Regatului Arabiei Saudite, a integrității sale teritoriale și a instalațiilor sale vitale, precum și o încălcare flagrantă a principiilor dreptului internațional”.

Reparațiile ar putea dura între cinci și șase săptămâni

Repararea stațiilor de pompare și revenirea conductei la capacitatea maximă ar putea dura între 5 și 6 săptămâni, potrivit estimărilor experților din industrie transmise de Reuters. O repornire parțială ar putea fi încercată mai devreme, însă numai sub pază militară strictă.

Arabia Saudită dispune de stocuri substanțiale de țiței la Yanbu, ceea ce permite continuarea temporară a exporturilor din port. Rezervele de acolo sunt estimate să acopere aproximativ cinci până la șapte zile la ritmul recent al livrărilor.

O altă rezervă, tot limitată, este formată din petrolul saudit depozitat în porturile egiptene. Diferența dintre durata stocurilor și estimarea de 5-6 săptămâni pentru reparații explică presiunea exercitată asupra pieței: rezervele pot acoperi o întrerupere scurtă, dar nu înlocuiesc pentru mai multe săptămâni fluxul de țiței prin conductă.

Piața mai are câteva elemente care temperează creșterea cotațiilor. Prețurile mari la energie pot reduce cererea, producția din afara Golfului Persic oferă o rezervă de aprovizionare, iar stocurile au compensat o parte din întreruperile apărute până acum. Fiecare avarie suplimentară reduce însă numărul rutelor și al rezervelor disponibile.

România își acoperă cea mai mare parte a necesarului din importuri

România a importat în 2025 aproximativ 8,9 milioane de tone de petrol, la un consum de circa 11,4 milioane de tone, potrivit datelor Institutului Național de Statistică prezentate de Mediafax și citate de Gândul. În 2024, aproximativ 77% din necesarul de petrol era acoperit prin importuri.

În primele patru luni din 2026, petrolul importat a reprezentat aproximativ 72,8% din totalul resurselor de țiței ale României, conform datelor Institutului Național de Statistică. Dependența de piața externă permite transmiterea scumpirilor globale chiar dacă furnizorul afectat nu livrează direct volume mari în România.

Kazahstanul este principala sursă externă și asigură peste 50-60% din totalul importurilor de petrol menționate de publicație. Țițeiul kazah, în special sortimentul KEBCO, este transportat prin conducte care traversează Rusia până în portul Novorossiysk de la Marea Neagră, apoi ajunge cu navele la terminalele românești.

Acest flux alimentează rafinăria Petromidia, deținută de grupul kazah KazMunayGas, prin Rompetrol. Concentrarea unei părți mari a importurilor pe un furnizor și pe o rută face ca siguranța transportului să conteze alături de cantitatea disponibilă pe piață.

Petrobrazi, operată de OMV Petrom, folosește în principal producția internă din România și completează necesarul prin importuri maritime. Printre sursele sale se află Irakul, cu sortimentul Basrah Light, și Azerbaidjanul, cu Azeri Light.

România mai cumpără cantități mai mici din Libia și din alte state din Africa de Nord. Aceste volume secundare oferă companiilor locale mai multă flexibilitate în alegerea țițeiului folosit la rafinare, fără a schimba dependența generală de importuri.

Aproape două treimi din petrolul consumat în Uniunea Europeană este utilizat pentru transport. Din acest motiv, creșterea cotațiilor poate ajunge în prețurile motorinei și benzinei, în transportul aerian și în tarifele pentru deplasarea mărfurilor.

Durata blocajului va decide cât persistă presiunea pe prețuri

Înaintea ultimului atac, devierea petrolului saudit prin Canalul Suez către Marea Mediterană sau în jurul Africii adăuga deja 30 de zile la durata transportului și majora cheltuielile de livrare, a explicat Richard Bronze, de la Energy Aspects, pentru BBC.

Expertul a descris situația pieței astfel: „Mesajele de siguranță care au ajutat piața petrolului să gestioneze criza până acum au dispărut în mare parte. Așadar, prețurile petrolului vor continua să crească dacă ambele crize continuă”. Cele două puncte de presiune sunt perturbarea transportului prin Strâmtoarea Ormuz și avarierea rutei terestre Est-Vest.

Piața motorinei suportă o presiune mai puternică, deoarece acest carburant este folosit pe scară largă în producție și transport. Evoluția sa se poate transmite către o gamă mai mare de bunuri prin cheltuielile cu utilajele și distribuția.

Richard Bronze a avertizat că, dacă situația din Orientul Mijlociu nu se îmbunătățește, petrolul brut ar putea reveni la nivelul de 120 de dolari pe baril, atins anterior în războiul din Iran, și ar putea urca mai mult. Estimarea rămâne condiționată de continuarea conflictului și de durata reparațiilor.

Calendarul conductei Est-Vest este acum reperul central al pieței. Revenirea rapidă a unei capacități importante ar limita durata șocului, în timp ce prelungirea lucrărilor timp de mai multe săptămâni ar consuma stocurile disponibile și ar menține presiunea asupra rutelor prin Marea Roșie și Bab el-Mandeb.