”M-am prăbușit pe o canapea și am început să plâng. Am fost sigură că voi muri!”, a afirmat Diana

De Jurnalul Național Actuale Sănătate 202 citiri
10 min citire

Inrolare trafic.ro




 

Diana a reușit să învingă cancerul, cu care a fost diagnosticată la doar 37 de ani, trecând printr-o lungă suferință atât fizică, dar și emoțională.

În acest sens, Europa este unul dintre continentele cu cea mai crescută incidență a cancerului de sân. Practic la fiecare două minute, o europeancă primește acest diagnostic și la fiecare 6 minute o pacientă pierde lupta cu boala.

Deși constituie o suferință extrem de traumatizantă pentru femei, cancerul de sân poate fi prevenit și, dacă este descoperit în stadii incipiente, se tratează si se vindecă.

În prezentarea sa, ”Sunt Diana și la 37 de ani am aflat că am cancer”

Este și cazul Dianei care a trecut printr-o lungă suferință, mai ales psihică, dar acum este sănătoasă.

Astfel, ”La 37 de ani am aflat că am cancer. Am crezut că o să mor, pentru că toată ideea care este în jurul cancerului este că este o boală mortală, care nu are tratament, este o boală care, înainte să te ucidă, te chinuie foarte tare, și doar la asta mă gândeam în momentul în care am aflat. În momentul în care am ieșit din cabinetul doamnei de la ecografie m-am prăbușit pe o canapea și am început să plâng.

Mă gândeam că asta a fost tot, asta a fost viața mea. Nu știam în ce direcție să merg, pierdusem sensul vieții. Deci, din punct de vedere psihic, asta a fost perioada cea mai grea, până am început tratamentul”, povestește ea.

În explicaţiile sale, ”Este cumva firesc să îți pierzi busola, pentru că viața ta este obișnuită, într-o rutină, și practic totul se dă peste cap când primești un diagnostic de genul ăsta. Este nevoie de un timp ca să îl procesezi și este nevoie de un timp ca să îți dai seama că tu, de fapt, nu ești diagnosticul tău, nu ești cancerul tău, ești doar o persoană care are acest diagnostic”, a explicat Maria Coman, psiholog, la Antena 3 CNN.

Apoi, ”În momentul în care am aflat, eu și soțul meu încercam să avem copii”

”În momentul în care am aflat, eu și soțul meu chiar încercam să avem copii și a fost, din nou, ceva foarte greu de digerat pentru mine. Dar nu m-am gândit nicio clipă să nu fac tratament sau să nu merg mai departe cu orice ar fi. Cea mai mare ușurare a fost în momentul în care m-am întâlnit cu medicul oncolog care mi-a spus protocolul și cumva m-a încurajat. Mi-a spus că este un cancer tratabil”, mai spune tânăra.

”Este foarte important să începi tratamentul cât mai devreme. De fapt, este foarte important să ne adresăm medicului cât mai devreme pentru că, inițierea tratamentului cât mai aproape de momentul diagnosticării, crește șansele de vindecare. Avem indicații de chimioterapie bazate pe studii care au demonstrat eficiența acestor tratamente și în situații care au demonstrat că efectul benefic este mai mare decât riscurile.

Însă, În secolul 21, tratamentele au evoluat, astfel încât, ceea ce se cunoștea ca efecte severe adverse la tratament, cu potențial fatal, acum sunt controlate de aceste tratamente suportive. Nici greața și nici vărsăturile nu mai sunt o problema cum erau înainte”, spune și medicul oncolog, Raluca Pătru, la Antena 3 CNN.

În plus, ”Chimioterapia  aduce niște stări foarte complicate, și nu numai din punct de vedere fizic”

”Mergeam doar la control, controlul sânilor. Deci nu mi-am făcut niciodată o ecografie. Din punct de vedere fizic, da, mi-a fost greu. Chimioterapia  aduce niște stări foarte complicate, și nu numai din punct de vedere fizic, dar și din punct de vedere psihic, pentru că aveam momente, după ședințele de chimioterapie, vreo 2-3 zile în care efectiv eram în depresie. Au fost dimineți foarte grele și cred că pentru o femeie acesta este unul dintre aspectele cel mai greu de susținut în perioada chimioterapiei.

Faptul că pică părul, mi-a picat părul, am purtat perucă, mi-au picat sprâncenele, mi-au picat genele, mi-au picat unghiile și inclusiv pe față mi-au apărut tot felul de reacții ale corpului la tratament. Erau dimineți în care mă uitam și oglindă și nu mă recunoșteam și nu mă plăceam absolut deloc, dar îmi spuneam că este o fază, o să treacă și cumva gândul ăsta m-a ajutat să trec peste lucrul acesta”, explică Diana.

În timpul acestor tratamente, ”Este normal să nu te mai recunoști, este normal, dacă ai fost o femeie care s-a plăcut pe sine, sau care s-a obișnuit cu o imagine a sa, în momentul în care vede cu totul altceva, să trăiască un șoc.

Partea puțin mai bună, în acest caz, este că lucrurile sunt reversibile dacă tratamentul funcționează așa cum trebuie. Sunt tratamente dificile care aduc schimbări din toate punctele de vedere, și fizic exterior, și întregul organism devine obosit și suferă, dar pe de altă parte trebuie să privim aceste lucruri ca fiind trecătoare”, a mai spus psihologul Maria Coman, în rubrica Sfat de Sănătate.

”Terapia m-a ajutat foarte mult!”

”Terapia m-a ajutat foarte mult! În primul rând m-a ajutat să-mi găsesc eu echilibru și să-mi iau niște repere în timpul terapiei pentru că eram foarte speriată de cum o să mă transform în timpul terapiei. Era una dintre marile mele frici că o să fiu un om disfuncțional, o să fiu o femeie disfuncțională, o să provoc foarte multă durere în jurul meu. Asta era din nou, o frică foarte mare de-a mea.

Eu am avut probleme doar la un singur sân, dar am luat decizia să fac mastectomie dublă preventiv și, în același timp, am luat și decizia de a face și reconstrucția pe care am făcut-o în aceeași operație. Nu mi-am pus niciodată problema să nu să nu fac reconstrucție. N-aș fi putut să-mi imaginez totuși viața mea fără sâni. E foarte greu să renunți la… practic e partea, adică, eu consider ca fiind partea cea mai feminină dintr-o femeie”, povestește ea.

”Nu am găsit încă un răspuns”

Iar întrebările care nu i-au dat pace niciodată au fost ”de ce tocmai eu” și ”de ce m-am îmbolnăvit”.

Aşadar, ”Cred că întrebările care m-au terorizat, dacă pot să zic așa, imediat după primirea, după confirmarea diagnosticului. De ce eu și de ce mie? Mai ales în condițiile în care nu mi se părea că am dus o viață nesănătoasă. Cumva asociez cancerul cu o viață dezechilibrată, ai mâncat mult, ai mâncat nesănătos sau ai băut sau ai fumat foarte mult sau ai pierdut foarte multe nopți, stres foarte mare.

Nu mă regăseam în niciuna dintre lucrurile astea. Nu am găsit încă un răspuns. Ce cred eu, e doar e doar credința mea, stresul venit din traume de-a lungul vieții și cumva purtat așa pe mulți ani, cred că este un factor de risc și cam asta este singura explicație pe care am găsit-o eu, de ce am ajuns să am cancer. Perioada asta m-a ajutat să mă pun eu pe mine pe primul loc și să spun cu voce tare ceea ce gândesc și să-mi exprim nevoile. De fapt, cu asta cu asta a venit această perioadă”, spune Diana.

”Asta spun tuturor, să urmeze tratamentul și indicațiile medicului”

la rândul său, ”În mod clar există viață după cancer și noi, oncologii, indiferent de specialitatea medicală, chiar sfătuim pacienții și pacientele să ducă o viață cât mai apropiată de viața normală și să se bucure de viață.

Cancerul nu mai este… cred că avem și o fobie la scară universală apropo de cancer, dar sunt și alte boli care ucid, poate chiar mai crunt și mai repede decât cancerul, și atunci cred că e firesc pentru fiecare dintre noi, să ne bucurăm de zilele bune pe care le avem”, a explicat și doctorul Mircea Savu, medic primar oncologie medicală.

”Asta spun tuturor, să urmeze tratamentul și indicațiile medicului și să aibă încredere în medicină, pentru că funcționează!”, a concluzionat Diana în rubrica Sfat de Sănătate de la Antena 3 CNN.

Sursa – www.antena3.ro

TAGGED: ,