Maria Zaharova spune că unirea cu Republica Moldova ar fi anexare. Ce statut are de fapt proiectul din Parlament
Maria Zaharova, purtătoarea de cuvânt a diplomației ruse, a reacționat după ce Camera Deputaților a considerat adoptat tacit proiectul de lege privind unirea României cu Republica Moldova. Doamna Zaharova a susținut că nu este vorba despre o „unificare”, ci despre o posibilă „anexare”. Declarația sa vine în timp ce Republica Moldova, stat candidat la UE, încearcă să-și consolideze parcursul proeuropean la granița estică a Uniunii Europene.
În practică, proiectul invocat de Moscova nu a trecut printr-un vot explicit în plenul Camerei Deputaților, ci a fost considerat aprobat tacit pentru că nu a fost dezbătut în termenul legal. Aceasta înseamnă că inițiativa continuă procedura parlamentară, însă nu echivalează cu o decizie politică finală a statului român. Rusia tratează deja subiectul ca pe un semnal strategic, deși propunerea a avut avize negative de la mai multe instituții ale statului român.
Moscova mută disputa din registrul juridic în cel geopolitic
Miza reală depășește textul unui proiect depus de parlamentarii SOS România; ea vizează felul în care Kremlinul încearcă să definească public orice discuție despre apropierea dintre București și Chișinău. Pentru România și Republica Moldova, o astfel de retorică adaugă presiune într-o zonă deja sensibilă din punct de vedere al securității, pe Flancul Estic al NATO.
Mesajul rusesc este construit în jurul ideii că voința cetățenilor din Republica Moldova ar fi ignorată. Acesta este punctul prin care Moscova încearcă să lovească tema unirii și legitimitatea direcției prooccidentale de la Chișinău.
Maria Zaharova a formulat explicit această linie, într-o declarație preluată de agenția rusă TASS.
„Ce fel de asociere este aceasta? Unificarea presupune aspirație reciprocă și, cel mai important, probabil, un plebiscit. Asta este unificarea. Și când vine vorba de o preluare, așa ar trebui să o numiți.”
Declarația merge mai departe decât o critică de vocabular. Potrivit Mediafax, doamna Zaharova a cerut ca Occidentul să folosească termenul de „anexare” și în acest caz, susținând că el este folosit „constant în presa occidentală” în legătură cu Rusia, „fără a exista un temei juridic adecvat”. Aceasta este o încercare clară de a răsturna sensul unei acuzații care, în mod obișnuit, este îndreptată împotriva Moscovei.
„Vorbind în sens figurat, desigur, în percepția generală, exact așa arată o anexare. Iar din moment ce termenul «anexare» este vehiculat constant în presa occidentală, fără a exista un temei juridic adecvat în cazul țării noastre, poate că acest termen va fi aplicat în același mod și unei situații care, cu siguranță, întrunește toate condițiile pentru o astfel de calificare.”
Proiectul continuă traseul legislativ, dar fără o decizie politică finală
Un detaliu esențial este sursa politică a inițiativei. Proiectul de lege a fost depus de parlamentarii SOS România, iar adoptarea tacită a apărut din neparcurgerea dezbaterii în termen, nu dintr-o majoritate politică exprimată prin vot. Față de o lege adoptată prin vot în plen, semnalul politic este mai slab, chiar dacă efectul procedural este continuarea traseului legislativ.
Tema rămâne suficient de sensibilă pentru a fi exploatată. Rusia încearcă să o transforme într-o probă că România ar urmări o „preluare”, nu o opțiune bazată pe consimțământ reciproc. În acest fel, ținta nu este doar Bucureștiul, ci și electoratul din Republica Moldova, unde discursul antioccidental și antiunionist poate fi alimentat tocmai prin ideea de amenințare la adresa suveranității.
Un reper relevant îl constituie și declarațiile. Președintele Nicușor Dan, președinta Maia Sandu și premierul Ilie Bolojan s-au declarat în repetate rânduri în favoarea Unirii, însă numai în condiția existenței unei majorități solide a populațiilor din ambele țări. Aici se vede diferența dintre mesajul politic oficial de la București și Chișinău și narațiunea împinsă de Moscova: ideea consimțământului popular este asumată public de liderii celor două state.
De ce reacția Rusiei contează dincolo de disputa de limbaj
Republica Moldova este un stat candidat la aderarea la UE, iar orice subiect care poate fi transformat într-o ruptură internă devine imediat relevant pentru Moscova. Rusia este percepută de statele de pe Flancul Estic drept o sursă de presiune de securitate, iar în acest cadru orice insinuare privind o „anexare” are rolul de a complica și relația Chișinăului cu partenerii occidentali.
Pe termen scurt, efectul concret este unul de comunicare strategică: apare muniție pentru discursurile care contestă integrarea europeană a Republicii Moldova și pentru actorii politici interesați să prezinte apropierea de România ca pe o pierdere de statalitate. Pe termen mai lung, subiectul atinge și relația României cu aliații euro-atlantici, fiindcă orice tensiune nouă la granița estică a NATO este citită și în cheie de securitate regională.
Din datele publicate până acum, lipsesc însă clarificări importante pentru evaluarea politică a proiectului: ce instituții române au dat avize negative și din ce motive, care este exact următorul pas parlamentar și dacă există reacții oficiale de la Chișinău la declarațiile Mariei Zaharova. Aceste detalii nu au fost anunțate.
Faptul cert este că proiectul depus de SOS România merge mai departe în Parlament după adoptarea tacită în Camera Deputaților, iar reacția Moscovei l-a transformat dintr-o inițiativă internă marginală într-un nou episod al confruntării de influență din jurul Republicii Moldova.
