Ministerul Educației condiționează notele mari la Religie de participarea la slujbe
Ministerul Educației a pus în consultare publică standarde naționale de evaluare la disciplina Religie care leagă notele mari de participarea elevilor la slujbe și de relatarea unor experiențe religioase personale.
Consecința imediată este că evaluarea școlară ajunge să ceară fapte și practici care, din 2015, nu pot fi presupuse de stat, după ce ora de Religie se face numai pe bază de cerere scrisă din partea părinților. Pentru clasa I, nivelul avansat cere ca elevul să explice elementele specifice bisericii pornind de la participarea sa la slujbele religioase, cu detalii și exemple din viața personală. Pentru clasa a II-a, standardul prevede explicații, tot prin exemple, despre cum îl poartă pe Dumnezeu în minte și în suflet.
Miza depășește o formulare de programă. Dacă aceste criterii rămân, școala publică riscă să evalueze nu cunoștințe, ci conformarea religioasă și disponibilitatea copilului de a-și expune viața personală. Iar pentru părinți apare și un alt plan, cel juridic, în condițiile în care există deja două decizii ale Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, din 2017 și 2018, care califică drept discriminare neasigurarea unei discipline alternative la Religie și includerea notei la Religie în media școlară anuală.
Profesorul Emil Moise acuză un „abuz” al statului
Emil Moise, profesor de filosofie, susține că standardele depășesc cadrul legal și transformă profesorul într-un agent de constrângere confesională.
„Nu poți obliga o persoană să meargă la biserică, n-o poți obliga să aibă comportamente religioase, indiferent din ce cult ar face parte. Dacă faci acest lucru, comiți o infracțiune. În acest caz, statul obligă școlile și profesorii de Religie să comită această infracțiune, iar copiii sunt victimele acestui abuz.”
Profesorul are un istoric de victorii în instanță împotriva statului și a Bisericii Ortodoxe Române privind predarea religiei. Iar criticile sale se suprapun peste un context juridic deja stabilit: participarea la ora de Religie este opțională de 10 ani, prin raportare la anul 2015, însă hotărârile CNCD din 2017 și 2018 au rămas neaplicate de guvernele succesive, potrivit Libertatea.
În evaluarea de la clasă, problema nu este doar participarea la slujbe, ci și felul în care copilul ajunge să producă răspunsul cerut. Emil Moise avertizează că, în lipsa unor experiențe religioase trăite în familie, elevii pot fi împinși să inventeze.
„Unii vor spune că au ajutat o bătrână să traverseze strada, că au mers la cimitir sau că au participat la diverse activități religioase. Acei copii care nu trăiesc în familie experiențe religioase, vor avea tendința să fabuleze. Practic, indirect, aceste criterii de evaluare sunt un îndemn la a spune lucruri neconforme cu realitatea.”
Până pe 23 iulie, miza pentru părinți și școli este formularea standardelor
Calendarul contează: standardele naționale de evaluare la Religie sunt în consultare publică până în ziua de 23 iulie. Aici se decide dacă evaluarea rămâne legată de participarea la slujbe și de exemple personale sau dacă va fi reașezată în limite compatibile cu caracterul opțional al disciplinei, stabilit din 2015.
Pentru părinții care au copii la Religie, semnalul de urmărit este simplu: dacă nota depinde de mersul la biserică, de comportamente religioase sau de expunerea vieții personale, disputa nu mai este despre dificultatea unei materii, ci despre felul în care este folosită evaluarea. Iar pentru școli, riscul nu este teoretic, din moment ce există deja două decizii CNCD, în 2017 și 2018, pe teme conexe, rămase fără punere în aplicare.
Emil Moise spune că acest istoric poate conta direct în instanță, inclusiv financiar, pentru stat și pentru unitățile de învățământ.
„Pentru că Ministerul Educației nu respectă aceste prevederi, părinții pot da în judecată școala și, implicit, statul român. Ei nu mai trebuie să demonstreze că ai lor copii au fost discriminați, pentru că acest lucru a fost deja constatat prin decizia CNCD. Părinții respectivi nu trebuie decât să ceară despăgubiri pentru prejudiciul suferit.”
