Modificarea Codului Fiscal va reduce repatrierea profiturilor realizate în România
Revizuirea Codului Fiscal, un proiect aflat în dezbatere în Camera Deputaților, propune o redefinire a conceptului de loc de conducere efectiv al companiilor. Această modificare va determina ca firmele străine conduse din România să devină contribuabili la impozitul pe profit, conform specialiștilor de la EY România.
„De ceva timp, avem o definiție a locului de conducere efectiv care stipulează că o companie este considerată rezidentă nu în țara de înregistrare, ci în țara în care este administrată în realitate. Proiectul de modificare a Codului Fiscal, aflat acum în Camera Deputaților, include o variantă actualizată a acestei definiții, care introduce criterii suplimentare pentru evaluarea locului de conducere efectiv. Aceste criterii sunt în conformitate cu tratatele de evitare a dublei impozitări și cu standardele OECD. Astfel, o societate înregistrată în altă țară nu este automat rezidentă acolo; de exemplu, o companie olandeză ar putea deveni plătitoare de impozit pe profit în România, în funcție de locul în care se desfășoară conducerea efectivă”, explică Raluca Popa, partener asociat la EY România.
Pe scurt, locul de conducere efectiv se referă la locul unde se iau deciziile esențiale pentru funcționarea companiei, cum ar fi cele financiare, operaționale sau comerciale, conform Mihaelei Mitroi, partener EY. Proiectul de modificare a Codului Fiscal aliniază legislația națională la standardele internaționale, stipulând că, în cazul în care locul de conducere efectiv se află într-o altă țară decât cea de înregistrare, impozitul se va plăti doar în statul unde se află acest loc.
Raluca Popa adaugă că, pe termen mediu, România va implementa un mecanism de soluționare amiabilă a disputelor legate de rezidența companiilor. „Conform unor modificări ce ar putea intra în vigoare în următorii 1-2 ani, instrumentul multilateral care modifică tratatele de evitare a dublei impozitări va impune o procedură amiabilă în cazurile de conflict de rezidență. Astfel, autoritățile din România și Olanda, de exemplu, vor trebui să se întâlnească și să decidă de comun acord unde este rezidentă compania respectivă”, subliniază Popa.
Până la clarificarea situației, compania va fi considerată rezidentă în ambele state. „De exemplu, dacă o companie plătește dividende și este considerată rezidentă atât în Olanda, cât și în România, din cauza nefinalizării procedurii, se vor aplica impozite de 15% pe dividende în Olanda și 5% în România”, a adăugat Raluca Popa.
De asemenea, ea a menționat că legislația societăților din România este destul de învechită, nefiind actualizată de mulți ani. Aceasta nu prevede clase de acțiuni sau modalități de repatriere a profitului, aspecte care sunt regăsite în codurile fiscale din alte țări. Din această cauză, unii investitori aleg să își înregistreze companiile în Olanda pentru a beneficia de instrumentele legale disponibile acolo, chiar dacă aceste societăți aplică legislația olandeză, dar sunt rezidente fiscale în România.
Sursa: Financiarul.ro.
Sursa: Aici
