Nadia Comăneci le-a vorbit copiilor din Slatina despre eșec și emoții, la 50 de ani de la primul 10
La 50 de ani de la primul „10 perfect” din istoria gimnasticii, Nadia Comăneci a ales la Slatina, în județul Olt, să vorbească despre ce nu se vede în spatele perfecțiunii sportive: căderile, emoțiile și anii de muncă dinaintea unei singure note. La evenimentul „Împreună pentru excelență”, fosta mare gimnastă s-a adresat sutelor de copii prezenți și celor peste 300 de sportivi de performanță.
Depășind imaginea publică de la Montreal, Nadia Comăneci a insistat la Slatina pe perioadele în care „a căzut de trei ori la bârnă” și a primit 7,25. A explicat că excelența nu a apărut dintr-o perfecțiune imediată, ci din refuzul de a renunța.
Evenimentul a fost organizat de Asociația pentru Sănătate și Educație de Succes, sprijinit de Comitetul Olimpic și Sportiv Român, finanțat și găzduit de combinatul de aluminiu ALRO Slatina. În sală s-au aflat Ana-Maria Brânză, Gheorghe Craioveanu și Mihai Covaliu. Au participat, de asemenea, sute de copii și peste 300 de sportivi de performanță, între care scrimeri, karatiști și gimnaste.
Nadia Comăneci a venit însoțită de mama sa, pe care a prezentat-o drept un sprijin important în anii de formare. În intervenția sa, campioana a legat această experiență de mesajul transmis copiilor din sală: progresul vine în pași mici, iar susținerea din jur contează la fel de mult ca talentul.
„În primul rând, aș vrea să vă mulțumesc pentru acest eveniment de nota 10. Dumneavoastră, Alro, comunitatea, domnul primar, domnul prefect, toată lumea, ați vorbit extrem de frumos despre nota de 10, deci mi-ați luat puțin din speech. Sunt entuziasmată să văd atâția copii care au o energie și o pasiune pentru ceea ce fac. Și vă mulțumesc că ați putut să stați așa de mult pe scaun fără să vă ridicați, știind că aveți o energie extraordinară. Când aveam vârsta voastră, săream în pat și mama mea, de teamă că mă accidentez, m-a dus la sala de gimnastică. Așa mi-am petrecut eu energia de copil. Aștept cu mare nerăbdare să văd ceea ce puteți să faceți astăzi pe scenă. Aș dori să vă urez succes în ceea ce faceți și să țineți minte că nu trebuie să vă nașteți într-un loc anume ca să fiți cei mai buni în ceea ce faceți. Lucrurile mari vin din detalii mici. Deci, cu pași mici ajungem. Ușor, cu încredere, cu respect, cu reziliență și cu curaj”, a spus Nadia Comăneci, la Slatina.
Mesajul are o miză clară pentru copiii și părinții care privesc performanța doar prin rezultat. Campioana a mutat accentul de pe vârf pe traseu: muncă de 7-8 ani înaintea Jocurilor Olimpice, exerciții repetate până când „rucsacul” de cunoștințe este suficient de plin, apoi controlul emoțiilor în concurs.
Nereușitele și importanța perseverenței
În aceeași discuție, Nadia Comăneci a vorbit deschis despre eșec. Cum relatează Adevarul, intervenția sa a pus în centru vulnerabilitatea carierei, nu doar momentul care a marcat istoria gimnasticii.
„Copilul Nadia Comăneci nu a fost perfect la început, am avut nereușite de foarte multe ori. Lumea își aduce aminte doar de acel vârf de la Montreal. Au fost competiții și campionate în care am căzut de trei ori la bârnă și am luat nota 7,25. Dar să știți că nu m-am lăsat. Mereu am vrut să-mi găsesc o limită, să văd cât poate să facă acest copil. Când mă uit eu acum la aceste videoclipuri și la acel copil de 8, 9, 14 ani, sunt extrem de încântată să văd ce curaj avea și cât de plin de încredere era, pentru că nu-și dorea să renunțe atunci când era greu. Deci eu, dacă ar trebui să spun ceva copilului de 14 ani, nu pot să spun decât că îi mulțumesc. Mulțumesc că nu te-ai lăsat, mulțumesc că ai fost alături de colegele tale, mulțumesc că ai deschis niște uși prin sport care te-au adus astăzi aici și ești omul care ești astăzi”, a afirmat Nadia Comăneci, răspunzând întrebărilor primite la eveniment.
Contextul aniversării rămâne istoric. Pe 18 iulie 1976, la Jocurile Olimpice de la Montreal, Nadia Comăneci a primit prima notă de 10 din istoria gimnasticii, într-un moment în care tabelele de marcaj nu erau pregătite să afișeze această notă și au arătat 1.00.
Gestionarea emoțiilor înainte de concurs
La Slatina, campioana a explicat și cum își gestiona emoțiile într-o perioadă în care tema sănătății mintale nu era formulată public așa cum este astăzi. Nu a descris o rețetă spectaculoasă, ci o tehnică simplă: schimbarea gândului înaintea concursului și revenirea la lucrurile exersate ani la rând.
„Emoții am avut și eu. Nu avea un nume, sănătatea mintală, pe vremea aceea trebuia să navighezi, să-ți dai seama cum poți să-ți depășești emoțiile. Am avut emoții enorm de mari înainte de a intra la concurs la Montreal, dar am încercat să mă gândesc: sunt la sală, la Onești, oare mama se uită la mine? Deci m-am gândit la cu totul altceva ca să pot să elimin aceste emoții pe care le aveam. Să știți că toată lumea are emoții și să știți că este bine să ai puțin de emoții, da? Pentru că atunci te gândești la următorul lucru. Deci eu am muncit 7-8 ani până am intrat să concurez la Olimpiadă. Mi-am dat seama că bagajul meu, rucsacul meu, este plin de cunoștințe, da? Trebuia doar să fiu atentă, să mă gândesc la, eu cu bârna, eu cu paralelul, eu cu săritura, și așa am reușit să-mi antrenez partea mintală”, a spus Nadia Comăneci.
În decorul evenimentului a fost subliniată și o paralelă simbolică: Nadia Comăneci s-a născut în 1961, același an în care s-a decis construirea uzinei ALRO, iar prima șarjă de aluminiu a fost produsă aici patru ani mai târziu, în 1965.
Programul de la Slatina a inclus și tentativa artistului Gogu Neagoe de a doborî un record național, cu obiectivul de a realiza peste 300 de caricaturi pe parcursul evenimentului.
Din discursul Nadiei, trei repere practice pentru copiii care fac sport
Primul reper este răbdarea. Între o notă de 7,25 și 10-ul de la Montreal, Nadia Comăneci a plasat ani de muncă și reluări, nu un talent care rezolvă totul din prima.
Al doilea este relația cu emoția. Mesajul transmis la Slatina a fost că emoțiile nu dispar și nici nu sunt un semn de slăbiciune, iar controlul vine din exercițiu și din capacitatea de a reveni la lucrurile bine învățate.
Al treilea ține de familie și de antrenor. Povestea spusă de campioană despre cum mama sa a dus-o la sală, ca să-și consume energia fără să se accidenteze, a fost o explicație simplă pentru rolul adultului care observă un copil și îi dă o direcție.
Întrebată cum a sărbătorit primul 10 din istorie, Nadia Comăneci a răspuns că noaptea aceea nu a adus o petrecere, ci programul strict al unei competiții olimpice.
Următorul moment anunțat de campioană este o revenire „curând” la Montreal, unde urmează să se întâlnească cu persoane care poartă numele Nadia în onoarea victoriei sale istorice din 1976.
