Neanderthalienii foloseau un antibiotic vechi de 180.000 de ani pentru răni

Neanderthalienii, strămoșii noștri dispăruți, foloseau gudronul de mesteacăn nu doar ca un simplu adeziv. Noi cercetări sugerează că această substanță lipicioasă era, de fapt, un antibiotic de uz local, folosit pentru a trata rănile și a preveni infecțiile încă de acum 180.000 de ani. Descoperirea aruncă o nouă lumină asupra cunoștințelor medicale ale acestor hominizi.

Adezivul preistoric cu proprietăți neașteptate

Gudronul de mesteacăn, cunoscut și sub numele de smoală, se număra printre cele mai utile materiale de care dispuneau oamenii preistorici. Era folosit în principal ca adeziv pentru a fixa lamele de piatră pe mânere de lemn sau vârfurile de săgeți pe tije. Numai ca dovezile recente indică faptul că această substanță neagră și lipicioasă avea și o serie de alte întrebuințări, mult mai complexe decât s-a crezut inițial.

Substanța, distilată din scoarța de mesteacăn, a fost identificată în situri neanderthaliene datând de cel puțin 180.000 de ani. Utilizarea sa a fost continuată și de Homo sapiens în antichitate, iar unele comunități indigene o folosesc chiar și în prezent.

RecomandăriTinctura minune care bate antibioticul revigorează și vindecă rănile imediat

Experimentul care rescrie istoria

Hai să vedem cum s-a ajuns la această concluzie. Inspirându-se din practicile moderne, cercetătorii au observat că poporul Mi’kmaq din estul Canadei și poporul Saami din Laponia folosesc extracte de gudron de mesteacăn pentru a preveni infectarea rănilor cu bacterii gram-pozitive, precum temutul Staphylococcus aureus. Aceste bacterii sunt printre cele mai comune cauze ale infecțiilor și, spre deosebire de rudele lor gram-negative, nu au o membrană exterioară suplimentară care să le protejeze de agenții antimicrobieni.

Pornind de la această premisă, oamenii de știință au distilat gudron din două specii de mesteacăn care erau comune în Europa în timpul Pleistocenului târziu. Au folosit două metode preistorice, bazate pe materiale din lut și piatră, dar și o tehnică mai modernă, utilizată de poporul Mi’kmaq, care implică folosirea unor cutii de conserve.

Rezultatele au indicat că gudronul de mesteacăn produs folosind toate cele trei metode a inhibat proliferarea S. aureus. În schimb, nu a avut niciun efect asupra bacteriilor gram-negative, cum ar fi E. coli.

RecomandăriUn craniu uriaș de mastodont, vechi de 13.600 de ani, a fost găsit într-un pârâu din Iowa

Practic, un antibiotic țintit.

Dovezi suplimentare ale inteligenței medicale

E drept că este imposibil să se afirme cu certitudine absolută că neanderthalienii au folosit conștient gudronul de mesteacăn ca antibiotic de uz local. Iar autorul studiului, Tjaark Siemssen, a declarat că aceste descoperiri „se aliniază bine cu cercetările recente privind expertiza medicală a acestor hominizi dispăruți”.

Și nu este singura dovadă care indică o cunoaștere medicală surprinzătoare. V-ați gândit vreodată la asta? Analiza plăcii dentare a unui neanderthalian din Spania a relevat prezența mucegaiurilor de penicilină, ceea ce indică faptul că individul ar fi putut mesteca material mucegăit (o sursă naturală de antibiotic) pentru a-și trata un abces dentar.

RecomandăriAnunțul oficial de la Cotroceni. Cine este premierul desemnat și ce ministere cheie au rămas goale

Mai mult, descoperirea unui schelet de neanderthalian cu un picior rupt și vindecat în celebra peșteră Shanidar sugerează că această specie umană arhaică poseda atât inteligența, cât și compasiunea necesare pentru a îngriji membrii răniți ai comunităților lor.