O piatră verde uitată timp de aproape 50 de ani atrage din nou cercetătorii. De ce contează azi herbertsmithitul
O piatră verde uitată timp de aproape 50 de ani atrage din nou cercetătorii. De ce contează azi herbertsmithitul
Herbertsmithitul a fost descoperit în anii ’70. A trecut de la mineralogie la una dintre mizele fizicii moderne. Mineralul verde din Iran ar putea găzdui un „lichid de spin cuantic”. Este o stare naturală extrem de rară și valoroasă pentru tehnologiile cuantice.
Descoperirea inițială și reclasificarea herbertsmithitului
În urmă cu cinci decenii, mineralogii Joachim Otteman și Darius Adib au identificat această piatră. Au găsit-o în mina Kali Kafi, lângă orașul Anarak din Iran. Atunci, au numit-o inițial „anarakit”. Ulterior, mineralul a fost reclasificat și redenumit herbertsmithit.
Valoarea mineralului nu vine dintr-o utilizare imediată. Cercetătorii spun că piatra nu poate deveni un computer cuantic. Herbertsmithitul poate fi un model natural. Unul care ajută la înțelegerea sistemelor cuantice greu de reprodus stabil în materiale solide. Aceasta face diferența între un rezultat de laborator, obținut la temperaturi foarte scăzute, și un material real, studiat în condiții naturale.
Fizicienii consideră că herbertsmithitul ar putea găzdui o stare a materiei numită „lichid de spin cuantic”. Într-un astfel de sistem, particulele rămân conectate. Ele interacționează complex chiar și la niveluri foarte scăzute de energie. Acest lucru face mineralul interesant pentru cercetarea fundamentală. Și, mai departe, pentru materiale noi în calculul cuantic și criptografie.
Michael Norman, cercetător la Laboratorul Național Argonne, a explicat mecanismul:
„Întregul sistem ar funcționa ca o rețea înlănțuită, un fel de inteligență colectivă, și exact asta este un lichid de spin cuantic. Dacă natura ar face asta mai bine decât putem noi, ar fi minunat.”
Laboratoarele pot reproduce stări cuantice similare la temperaturi foarte scăzute. Dar trecerea lor într-un material solid rămâne o problemă majoră. Dacă un astfel de sistem există deja în natură, punctul de plecare se schimbă. În locul unui model artificial, cercetătorii au un exemplu mineral care poate fi studiat direct.
Impactul herbertsmithitului în cursa tehnologiilor cuantice
Herbertsmithitul capătă greutate în cursa globală pentru supremația în tehnologia cuantică. Potențialul său depășește fizica teoretică. Un material care ar oferi indicii despre controlul unor astfel de stări ar putea influența două domenii cu miză economică și strategică mare: calculul cuantic și criptografia.
După cum relatează Libertatea, interesul actual pentru această piatră pornește de la o idee. Aceea că sisteme cuantice complexe pot apărea natural, nu doar fabricate în laborator. Această ipoteză ridică valoarea științifică a mineralului, chiar dacă aplicațiile practice nu sunt imediate.
Cercetătorii au subliniat importanța descoperirii:
„Valoarea acestei descoperiri constă în demonstrarea faptului că astfel de sisteme extrem de complexe pot apărea natural și pot deschide noi perspective asupra fizicii cuantice, care rămâne o provocare pentru înțelegerea umană.”
Cum citim miza acestei descoperiri
Herbertsmithitul este un model de studiu. Nu o tehnologie gata de folosit. Aceasta este distincția importantă. Mineralul poate ajuta fizica fundamentală să înțeleagă mai bine cum apar și cum se comportă stările cuantice complexe. De aici poate începe drumul spre materiale noi.
Mai este un detaliu. Legătura cu Iranul este geologică, prin locul descoperirii. Nu este una directă cu programul nuclear al țării. Interesul strategic regional pentru tehnologiile avansate există, dar sursa actuală nu indică o legătură directă între cele două teme.
Studiile validează deocamdată o posibilitate. Aceea că herbertsmithitul ar putea conține stabil acest lichid de spin cuantic.
