Orele suplimentare necompensate cu timp liber pot fi plătite cu spor de minimum 75%. Ce trebuie verificat

Salariații cărora angajatorul le-a compensat legal munca suplimentară prin timp liber plătit nu dobândesc automat dreptul de a încasa și bani pentru aceleași ore. Pentru a solicita plata, contează dacă timpul liber a fost acordat efectiv, dacă termenul legal a expirat și ce reguli se aplică angajatului. Personalul bugetar vizat de derogarea pentru 2026 are un regim separat.

Compensarea se verifică după durată, plată și termen

În regula generală, Codul muncii pune pe primul loc acordarea timpului liber plătit. Angajatorul are la dispoziție următoarele 90 de zile calendaristice, termen care curge de la data muncii efectuate peste program. De la acea dată se verifică dacă termenul a fost respectat.

Durata compensării trebuie să corespundă muncii prestate. De exemplu, pentru opt ore lucrate suplimentar se acordă opt ore de timp liber, cu plata aferentă. Nu există obligația generală ca o oră muncită în plus să fie compensată prin 1,75 ore libere; majorarea procentuală privește varianta plății în bani.

La verificarea compensării contează și felul în care angajatorul a înregistrat absența de la lucru. Concediul fără plată nu îndeplinește condiția remunerării timpului liber. Concediul anual de odihnă are propriul regim și nu poate fi folosit pentru a înlocui compensarea muncii suplimentare.

Dacă aceste condiții au fost respectate, preferința angajatului pentru bani nu obligă firma să schimbe forma compensării. În schimb, simplul angajament al angajatorului că va acorda zile libere cândva nu înseamnă că obligația a fost îndeplinită.

Plata în bani cuprinde tariful de bază și sporul

Articolele 122 și 123 din Codul muncii stabilesc trecerea de la compensarea cu timp liber la remunerare. Atunci când acordarea orelor libere plătite nu este posibilă în intervalul legal, munca suplimentară trebuie achitată în luna următoare, împreună cu sporul corespunzător.

Valoarea sporului se negociază și se stabilește în contractul de muncă, individual sau colectiv. Pragul inferior este de 75% din salariul de bază corespunzător timpului lucrat suplimentar. Acest procent se adaugă plății orelor respective, nu reprezintă întreaga remunerație datorată pentru ele.

Un calcul orientativ, pentru situația în care sunt îndeplinite condițiile plății în bani și se aplică sporul minim, arată astfel:

• La un tarif de bază de 30 de lei brut pe oră, aceasta este suma de la care pornește calculul.
• Suplimentul aferent unei ore este de 22,50 lei brut.
• Adunarea tarifului de bază cu sporul duce plata orei suplimentare la 52,50 lei brut.

Bugetarii trebuie să verifice derogarea pentru 2026

Înaintea solicitării banilor, angajații din sectorul public trebuie să verifice legislația specială aferentă categoriei lor profesionale. Pentru personalul bugetar căruia i se aplică articolul XVIII din Legea nr. 141/2025, în anul 2026 compensarea se face exclusiv prin timp liber corespunzător, de acordat în următoarele 90 de zile.

Pentru anumite categorii și activități din domeniile apărării, ordinii publice și securității naționale sunt prevăzute excepții. De aceea, expirarea termenului nu conferă automat fiecărui angajat al statului dreptul la sporul din regula generală; solicitarea trebuie raportată la dispozițiile aplicabile profesiei.

Cererea scrisă pornește de la orele nerecunoscute

Când numărul orelor acceptate de angajator diferă de timpul efectiv lucrat, primul demers este o solicitare scrisă către acesta. Angajatul poate identifica perioadele contestate și documentele care le susțin. După expirarea termenului de compensare, poate solicita situația orelor înregistrate, evidența compensărilor acordate și calculul drepturilor încă neachitate.

Pontajul are un rol central în această verificare. Angajatorul trebuie să înregistreze zilnic orele de muncă, cu precizarea momentelor la care începe și se încheie programul. În funcție de împrejurări, cererea poate fi susținută prin următoarele documente:

• Pontajele și planificările programului.
• Solicitările superiorului, mesajele și corespondența electronică de serviciu.
• Rapoartele care descriu activitatea desfășurată.
• Evidențele timpului liber acordat deja pentru compensare.

Aceste dovezi se analizează împreună. Expedierea unui e-mail seara poate demonstra o activitate la momentul respectiv, însă nu probează singură lucrul continuu dintre sfârșitul programului și trimiterea mesajului. Nici prezența în sediu, luată separat, nu dovedește automat prestarea muncii suplimentare.

Trebuie urmărită și legătura dintre activitate și cerințele angajatorului. În afara excepțiilor prevăzute legal, Codul muncii cere ca orele suplimentare să fie solicitate de angajator și acceptate de salariat. Mesajele de repartizare a sarcinilor după program sunt relevante alături de dovezile executării lor.

Instanța soluționează cererea de plată a drepturilor salariale

Articolul 272 din Codul muncii pune sarcina probei în conflictele de muncă în seama angajatorului, adică acestuia îi revine obligația de a aduce dovezi. Regula nu înlătură utilitatea documentării cererii de către salariat: indicarea zilelor, a intervalelor orare și a activităților permite identificarea concretă a muncii pentru care solicită compensare. Instanța apreciază probele administrate.

Pentru verificarea respectării obligațiilor legale, salariatul poate sesiza inspectoratul de muncă. Litigiul prin care cere obligarea angajatorului să plătească drepturi salariale este soluționat de instanță.