Până la 21% dintre joburile publicate pot fi fictive

Piața muncii din România intră într-o combinație care îi costă direct pe candidați: mai puține posturi scoase la concurs, mai multe aplicări și un volum semnificativ de anunțuri care ar putea să nu ducă, în realitate, la o angajare. În primul trimestru al anului, numărul ofertelor de muncă a scăzut cu o treime, deși s-au înregistrat peste 3 milioane de aplicări.

Pe scurt, concurența pentru fiecare loc de muncă este mai mare decât în urmă cu un an, iar o parte din anunțurile vizibile pe platformele de recrutare nici măcar nu ar corespunde unor poziții reale. Estimările din studii internaționale și din datele platformelor Clarify Capital și Revelio Labs indică o pondere de 18-21% a ofertelor fictive. Asta înseamnă că până la aproximativ unul din cinci anunțuri poate consuma timp fără să ofere o șansă reală de angajare.

Pentru candidați, efectul nu este doar statistic. Orele petrecute pentru personalizarea CV-ului, scrierea scrisorilor de intenție și urmărirea unor procese de selecție care nu se finalizează se transformă în pauze mai lungi între joburi, oboseală și o imagine deformată asupra propriei poziții pe piață. Când aplicările depășesc 3 milioane într-un trimestru, iar ofertele sunt cu o treime mai puține, presiunea se mută rapid pe cei aflați în căutarea unui venit stabil.

Iar semnalul nu vine doar din platformele de recrutare. Numărul total de salariați din țară a scăzut cu 60.000 de persoane față de primele 3 luni ale anului trecut, potrivit Institutului Național de Statistică. Diferența este relevantă fiindcă arată o piață mai mică decât în urmă cu un an, nu doar una mai greu de citit de la suprafață.

Mai puține oferte și mai multe aplicări înseamnă o selecție mai dură

Scăderea cu o treime a ofertelor, raportată la primul trimestru, trebuie citită împreună cu volumul de peste 3 milioane de aplicări. Cele două cifre, puse alături, descriu o piață în care fiecare poziție atrage mai mult interes decât înainte. Pentru un candidat, asta înseamnă că lipsa unui răspuns nu mai poate fi explicată doar prin profilul personal, ci și prin faptul că oferta totală s-a restrâns.

Dar apare și problema mai puțin vizibilă: anunțurile-fantomă pot întreține impresia că piața este mai activă decât este în realitate. Când între 18 și 21% dintre oferte sunt estimate ca fictive, candidatul vede o listă de joburi mai lungă decât numărul real de angajări posibile. Diferența contează în deciziile concrete, de la amânarea unei relocări până la acceptarea unui salariu mai mic după luni de căutări fără rezultat.

Conform Observatornews, fenomenul este documentat de studii internaționale și de datele platformelor Clarify Capital și Revelio Labs, care plasează ponderea anunțurilor fictive între 18 și 21%. Intervalul este suficient de mare încât să schimbe lectura întregii piețe: nu doar că sunt mai puține joburi decât anul trecut, dar o parte dintre cele rămase în online nu ar reprezenta posturi deschise efectiv.

Scăderea cu 60.000 de salariați arată că problema nu este doar de percepție

Datele Institutului Național de Statistică adaugă miza economică. Un minus de 60.000 de salariați față de primele 3 luni ale anului trecut înseamnă mai puțini oameni cu venituri regulate și, implicit, o bază mai mică de contribuții și consum. Nu este doar o problemă de frustrare în recrutare, ci una care poate afecta productivitatea și eficiența în economie.

Și aici apare ruptura dintre cifrele care pot sugera o evoluție bună și experiența zilnică a multor angajați. Salariul mediu net se apropie de 6.000 de lei și ar fi mai mare decât în 2025, însă această creștere nu este resimțită clar în bugetele gospodăriilor din cauza scumpirilor repetate. Cu alte cuvinte, pe hârtie veniturile urcă, dar pe piața muncii competiția se înăsprește, iar în coșul de cumpărături presiunea rămâne.

Pentru cei care își caută un loc de muncă, combinația este dificilă: salarii medii mai mari la nivel agregat, dar mai puține oferte reale și mai multă concurență pentru ele. Numai că salariul mediu nu descrie experiența tuturor sectoarelor și a tuturor categoriilor de angajați, iar scăderea numărului de salariați sugerează că o parte a economiei se mișcă mai lent decât o arată indicatorul salarial.

Cei care caută un job pierd timp, iar piața poate ascunde probleme reale

Miza socială este directă. Anunțurile fictive îi fac pe candidați să consume resurse într-o cursă fără final, iar pe termen mai lung pot masca o răcire a pieței muncii. Dacă lista de posturi pare bogată, dar angajările nu se concretizează, semnalul transmis publicului este fals: problema pare să fie la candidat, deși o parte din blocaj vine din lipsa pozițiilor reale.

Iar efectul se vede și în companii, chiar dacă mai greu. O piață cu multe aplicări inutile, filtre și procese care nu duc la angajare pierde timp administrativ și eficiență. Când numărul salariaților scade cu 60.000 într-un an, orice mecanism care încarcă artificial recrutarea adâncește neclaritatea asupra stării economiei.

Dosarul nu indică ce instituții din România monitorizează separat fenomenul anunțurilor-fantomă, nici ce sectoare sau regiuni sunt mai afectate. Nici profilul companiilor care publică astfel de anunțuri nu este detaliat aici. Faptul important, în acest moment, este altul: piața muncii se vede diferit din statistica brută a anunțurilor decât din combinația dintre oferte, aplicări și numărul total de salariați.

Ultimul reper rămâne cel mai concret: în primul trimestru al anului au fost peste 3 milioane de aplicări, în timp ce numărul ofertelor a scăzut cu o treime, iar totalul salariaților era cu 60.000 sub nivelul din primele 3 luni ale anului trecut.