Parlamentul restabileste 10 Mai ca Ziua Independentei. Legea a fost promulgata
Data de 10 Mai a revenit oficial în calendarul sărbătorilor de stat, după decenii în care regimul comunist a șters-o deliberat din memoria românilor. Din 2021, țara noastră marchează Ziua Independenței Naționale a României la această dată, în baza Legii nr. 189 din 8 iulie 2021.
Traseul greoi al legii în Parlament
Proiectul a stat ani buni prin sertare.
La 18 aprilie 2016, deputatul PNL Gigel Sorinel Știrbu a prezentat în Biroul Camerei Deputaților propunerea legislativă. Senatul a adoptat proiectul abia în ziua de 22 decembrie 2016. Iar votul final s-a lăsat așteptat aproape cinci ani.
La 7 iunie 2021, a avut loc dezbaterea în plenul Camerei Deputaților (for decizional în acest caz). Două zile mai târziu, la 9 iunie 2021, deputații au adoptat proiectul de lege cu 166 de voturi favorabile, 5 împotrivă și 92 de abțineri, în timp ce un deputat nu a votat. Președintele Klaus Iohannis a promulgat actul normativ prin Decretul nr. 811 din 8 iulie 2021, legea fiind publicată a doua zi în Monitorul Oficial al României nr. 681.
Trei momente istorice majore
V-ați gândit vreodată de ce regimul comunist ura atât de mult această zi de primăvară? Dincolo de cifre, data leagă trei evenimente fundamentale pentru statul român. Într-o analiză istorică detaliată publicată de Newsweek, inițiatorii proiectului explică exact motivația din spatele legii.
Ei au cerut oficial „restabilirea adevărului istoric și reluarea tradiției istorice dintre anii 1866-1947, când era sărbătorită ziua de 10 mai drept Zi Națională a României.”
Concret, prima bornă a fost pusă „în 10 mai 1866, prințul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen depunea jurământul în fața Parlamentului Principatelor Unite”. Unsprezece ani mai târziu, „în 10 mai 1877, Senatul proclama independența statului român, când conducătorul statului român de la acea vreme, principele Carol I, a semnat proclamația «Independența absolută României», conferindu-i astfel putere de lege”.
Și lucrurile nu s-au oprit aici. Parlamentarii au amintit că „în 10 mai 1881, România a fost proclamată regat, cunoscând ulterior, timp de mai bine de jumătate de deceniu, o perioadă de prosperitate și de progres economic și social”.
Jocurile de culise și Pacea de la San Stefano
Independența s-a câștigat pe front în Războiul ruso-turc din 1877-1878, dar s-a negociat dur la masa marilor puteri. Pacea de la San Stefano s-a semnat fără ca statele din sud-estul Europei să fie invitate la discuții.
Guvernul României a reacționat dur și a declarat tratatul „lipsit de orice valoare obligatorie pentru România”.
Articolul 5 din document prevedea clar: „Sublima Poartă recunoaște independența României și, (…) până la încheierea unui tratat direct între Turcia și România, supușii români se vor bucura de toate drepturile asigurate supușilor celorlalte puteri europene”. Numai că Rusia a impus statului român retrocedarea județelor Cahul, Ismail și Bolgrad din sudul Basarabiei.
Dar protestele guvernului român nu au fost luate în seamă de guvernul rus. Să fim serioși, tratativele diplomatice nu au oprit presiunile militare. Rușii au trimis două comandamente de cazaci în jurul Bucureștiului, obligând armata română să se concentreze în Oltenia.
Congresul de la Berlin dictează noile granițe
România, alături de alte state europene, a cerut anularea tratatului preliminar. Așa s-a ajuns la Congresul de la Berlin, găzduit de cancelarul german Otto von Bismarck. Ministrul afacerilor străine Mihail Kogălniceanu a trimis note circulare pe 16/28 martie și pe 30 martie 1878, cerând dreptul de a susține cauza țării noastre direct la Berlin.
Abia la 22 mai 1878, delegației noastre i s-a permis participarea, dar doar cu vot consultativ la ședințele care ne vizau direct. Diplomatul sârb Jovan Ristic a rezumat perfect atmosfera de la Berlin: „marile puteri caută să profite cât mai mult pe seama celor mici, iar cele puternice pe seama celor slabe”.
La 19 iunie 1878, românii au prezentat un memoriu ferm. Tratatul final s-a semnat la 1/13 iulie 1878. În aceeași zi, Mihail Kogălniceanu a transmis agenților diplomatici că „în urma recunoașterii de către marile puteri a absolutei sale suveranități, România trebuie să-și recapete de acum încolo legăturile sale internaționale”.
Rusia, Austro-Ungaria și Turcia au recunoscut imediat și fără condiții independența de stat a României. Italia a făcut acest pas în anul 1879, însă Franța, Anglia și Germania au recunoscut independența statului român abia în 1880, condiționând-o de acceptarea unor tranzacții economice împovărătoare.
