Prețul gazelor a explodat cu 70% în UE după blocarea Strâmtorii Hormuz

Închiderea Strâmtorii Hormuz zguduie piețele globale, ducând la o creștere de 70% a prețului gazelor și de 50% la petrol în Uniunea Europeană. Această criză, declanșată de atacuri militare între SUA/Israel și Iran, adaugă o factură suplimentară de 13 miliarde de euro la importurile de combustibili fosili ale blocului comunitar. Ministrii europeni ai energiei se reunesc astăzi pentru a evalua riscurile și a lua în calcul măsuri de urgență.

Impact imediat pe piețe

Efectul cel mai rapid a fost o scumpire bruscă a energiei. Cauzele? Un deficit neașteptat de aprovizionare și incertitudinea privind durata blocajului. Atacurile iraniene din 18 martie au avariat între 30% și 40% din capacitatea de rafinare a Golfului, eliminând de pe piața globală aproximativ 11 milioane de barili pe zi. Iar asta a împins prețul țițeiului Brent la circa 119 dolari pe baril, de la aproximativ 70 de dolari înainte de conflict. Analiștii avertizează că prețurile ar putea crește și mai mult în cele mai negre scenarii, făcând paralele cu criza petrolului din anii ’70.

Nici prețurile la gaze naturale nu stau mai bine, existând temeri că ar putea reveni la nivelurile record din 2022.

RecomandariPrețul ureei a explodat la 700 de dolari pe tonă după blocarea strâmtorii Ormuz

Cât de expusă este Europa

La prima vedere, lucrurile nu par atât de grave. Dependența directă a Uniunii Europene de țițeiul din Orientul Mijlociu rămâne relativ limitată, e drept că doar 8% din importuri au venit din Arabia Saudită în 2024. Numai că blocul comunitar este mult mai dependent de combustibilii rafinați, precum motorina și kerosenul, din țări ca Arabia Saudită și Kuweit, ceea ce îl lasă vulnerabil la întreruperile din rafinării.

În același timp, se întâmplă un alt fenomen. Navele cu gaz natural lichefiat (GNL) destinate inițial Europei sunt acum deviate către Asia, unde cumpărătorii sunt dispuși să plătească prețuri mai mari. V-ați gândit vreodată cum un conflict local poate reconfigura rutele energetice globale aproape peste noapte?

Măsuri de urgență și riscuri majore

Pe 30 martie, liderii G7 (Canada, Franța, Germania, Italia, Japonia, Marea Britanie și Statele Unite) au declarat că sunt pregătiți să ia „orice măsuri necesare” pentru a proteja stabilitatea energetică și aprovizionarea globală. Într-o încercare de a calma piețele, Agenția Internațională pentru Energie a coordonat pe 11 martie eliberarea a 400 de milioane de barili de petrol din rezerve, însă măsura s-a dovedit insuficientă până acum. Arabia Saudită încearcă să-și sporească exporturile pe rute alternative, inclusiv prin conducta Yanbu (o rută vitală către Marea Roșie), care operează acum aproape de capacitatea maximă.

RecomandariIranul amenință cu blocarea Strâmtorii Ormuz. Prețul petrolului poate depăși 120 de dolari

Un punct de tensiune major este insula iraniană Kharg, de unde provin circa 90% din exporturile de țiței ale țării. Deși atacurile recente ale SUA au vizat locația, infrastructura energetică de acolo a fost cruțată. Dar Iranul a avertizat că ar putea riposta prin atacarea uzinelor de desalinizare din Golf, o mișcare care ar putea amenința aprovizionarea cu apă pentru milioane de oameni și ar adânci criza.

Cât ar putea dura toate astea? Hai să vedem. Analiștii estimează că repornirea instalațiilor oprite ar putea dura câteva luni, în timp ce reconstrucția completă a celor avariate ar putea dura până la trei ani.

Răspunsul statelor UE

UE are rezerve de urgență de petrol echivalente cu cel puțin 90 de zile de consum, stocurile totale europene fiind estimate la aproximativ 100 de milioane de tone. Regulile privind stocarea gazelor, care impuneau umplerea rezervelor la 90% până în noiembrie, au fost relaxate la 75% pentru a evita cumpărarea în panică.

RecomandariPrețul gazelor a explodat cu 70% în UE după atacurile asupra Iranului

Fiecare țară se descurcă cum poate. Italia caută să obțină mai mult gaz din Algeria, în timp ce operatorul belgian Fluxys explorează surse alternative de GNL, inclusiv din Statele Unite și Nigeria. Slovenia a introdus raționalizarea combustibilului, iar Austria a redus taxele pe carburanți și a impus limite asupra marjelor de profit ale comercianților. Miniștrii de finanțe din UE iau în considerare și măsuri mai ample, cum ar fi plafonarea prețului petrolului și taxe pe profiturile excepționale ale companiilor energetice.

Șocul energetic vine într-un moment dificil pentru economia europeană. Chiar și înainte de conflict, țările UE se confruntau deja cu costuri energetice ridicate și cu o scădere a competitivității industriale, sectoarele energointensive precum oțelul, chimicalele și cimentul cerând sprijin urgent.