Jean Monnet afirmă că Europa „va fi făurită în crize”, pe măsură ce realitatea va obliga statele europene să conlucreze pentru a face față provocărilor comune. Astfel, invazia rusă a Ucrainei este unul dintre aceste momente: în faţa imaginilor cu tancurile rusești trecând granițele, obișnuitele dezacorduri între germani și italieni, francezi și olandezi sau polonezi și belgieni au fost puse în plan secund.
Putin, omul care a unit Europa și a revigorat NATO
Aşa că, în răspunsul comun la adresa agresiunii ruse împotriva Ucrainei, Uniunea Europeană pare să-și fi descoperit adevărata forţă, a notează Filipe Alves pentru jornaleeconomico.pt. A fost o trezire geopolitică comparabilă cu cea a SUA în urma atentatelor din 11 septembrie, ca să nu mai vorbim de atacul de la Pearl Harbour.
Aşadar, exponentul acestei treziri geopolitice a avut loc în Germania, care a transmis o uriaşă investiție suplimentară în apărare, în valoare de 100 de miliarde de euro. Probabila revenire a Germaniei la statutul de mare putere militară a continentului european va fi, totodată, una dintre principalele consecințe ale invaziei ruse din Ucraina. Germania pare să-și fi pierdut complexele și să fi întors definitiv pagina în ceea ce priveşte problemele legate de apărare. În faţa imaginilor îngrozitoare ale unor oameni nevinovați uciși în bombardamente, până și Verzii germani și-au pus în stand by convingerile pacifiste.
Acelaşi lucru se întâmplă și cu alte state membre ale UE
În plus, acelaşi lucru se întâmplă și cu alte state membre ale Uniunii Europene, inclusiv cu Portugalia. În următorii ani vom asista la o creștere a investițiilor în apărare, fie prin apelarea la eurobond-uri, fie canalizând fonduri care până în prezent erau destinate altor zone.
De asemenea, invazia rusă a avut și darul de a uni și de a revigora NATO, fiind remediate în câteva zile pagubele pe care președinția lui Donald Trump le provocase Alianței Atlantice.
Cu numai câțiva ani în urmă, într-un interviu celebru, Emmanuel Macron preciza că NATO era „în moarte cerebrală”. În prezent, chiar și celei mai radicale stângi îi va fi greu să justifice de ce NATO nu ar trebui să existe, din cauza numeroaselor argumente complicate pe care unii dintre tribunii săi le repetă la televizor.
Mai mul decât atât, atacul rus asupra Ucrainei demonstrează că ucrainenii au motive legitime pentru a dori să adere la NATO, arătând la fel de clar că cea mai bună modalitate de a evita aceeași soartă este aderarea la Alianță.
De asemenea, în anii ’40, a existat un general britanic care a spus că NATO există pentru a „ține americanii în [Europa], rușii în afară și germanii jos”. Astăzi, pentru majoritatea covârșitoare a europenilor, care acceptă ca țările lor să contribuie mai mult la apărare, NATO va exista mai ales pentru a ține Rusia la distanță.
Acest lucru înseamnă că Vladimir Putin se află într-o fundătură?
Este încă prea devreme pentru a trage această concluzie, pentru că în acest moment nimeni nu știe cum se va termina acest război și nici ce condiții vor fi convenite pentru a se ajunge la o încetare a focului. Dar un lucru este sigur: Rusia nu se va întoarce, prea curând, la locul care îi revine de drept ca mare putere europeană capabilă să aibă bune relații politice și economice cu vecinii.
Totodată, atâta timp cât Putin va fi la putere, acest lucru va fi pur și simplu imposibil. Acest lucru este rău mai ales pentru ruși, însă și pentru ceilalți europeni, pentru că comerțul este cel mai bun antidot împotriva războiului. Poartă război – voluntar – numai cine ajunge la concluzia că are mai mult de câștigat decât de pierdut.
