România ignoră avertismentul SUA și păstrează 5 Institute Confucius active
În timp ce Statele Unite și majoritatea aliaților occidentali închid pe bandă rulantă Institutele Confucius, acuzându-le de propagandă și spionaj pentru regimul comunist de la Beijing, România merge contra curentului. Cinci astfel de institute funcționează nestingherite în marile centre universitare, sub umbrela autonomiei universitare și a unui pragmatism diplomatic invocat de autorități.
Această abordare plasează Bucureștiul într-o poziție delicată față de partenerul său strategic, Washington, care a declarat aceste entități drept o amenințare la adresa securității naționale.
Val global de închideri
Expansiunea Institutelor Confucius a atins apogeul în jurul anului 2019, când rețeaua număra peste 500 de centre la nivel mondial, prezentate ca instrumente de diplomație culturală similare cu Goethe-Institut sau British Council. Însă, în ultimii ani, zeci de universități din SUA, Europa și Australia au renunțat la parteneriate. În Statele Unite, numărul a scăzut dramatic de la peste 100 la mai puțin de cinci.
Și în Europa, țări precum Suedia, Belgia, Danemarca, Finlanda și Olanda au închis institutele.
Motivele invocate constant în rapoarte guvernamentale și parlamentare sunt legate de riscurile la adresa libertății academice, influența politică a statului chinez în mediul universitar, lipsa de transparență în finanțare și guvernanță, dar și preocupări directe de securitate națională. Aceste centre sunt descrise drept un „cal troian” sau, în termenii strategilor chinezi, „pumnalul ascuns în spatele zâmbetului”, o metodă de a cuceri o cetate prin generozitate calculată.
Ce spun autoritățile române
În România, rețeaua Confucius este bine ancorată în mediul academic, cu cinci institute active la universitățile din București, Cluj-Napoca, Sibiu, Brașov și Iași. Răspunsurile oficiale obținute de Newsweek România de la instituțiile statului nu conturează o strategie națională, ci mai degrabă o pasare a responsabilității.
Ministerul Educației se spală pe mâini, invocând cadrul legal și autonomia universitară. Oficialii susțin că institutele „funcționează în România în baza unor acorduri încheiate de universități din România cu universități din R.P. Chineză” și admit că „Ministerul Educației nu monitorizează derularea acordurilor de colaborare”. Mai mult, ministerul afirmă că „până în acest moment, situații similare cu cele semnalate în presa internațională nu au fost identificate în instituțiile de învățământ superior din România.”
De cealaltă parte, Ministerul Afacerilor Externe (MAE) plasează dosarul în contextul mai larg al politicii UE față de China, definită ca „partener pentru cooperare, competitor economic și rival sistemic”. MAE confirmă existența celor cinci institute, dar subliniază că acestea își desfășoară activitatea în baza autonomiei universitare, fără a traduce criticile occidentale în recomandări concrete.
Serviciul Român de Informații (SRI) a oferit un răspuns pur procedural. Instituția a reamintit că „activitatea SRI are caracter secret de stat” și că informațiile relevante ajung la beneficiarii legali, nu în spațiul public, evitând astfel să comenteze pe fondul problemei.
Universitățile își apără parteneriatele
Universitățile implicate direct apără colaborările, invocând beneficii concrete și lipsa oricăror incidente. Universitatea din București susține că parteneriatul aduce resurse, nu probleme. Potrivit răspunsului oficial, „Institutul Confucius își acoperă toate cheltuielile de funcționare”, iar universitatea nu a primit nicio plângere: „Niciodată nu a existat vreo reclamație și nu ne-a fost furnizată vreo dovadă cu privire la încălcarea normelor de autonomie universitară”.
Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca oferă cel mai detaliat argument. UBB încadrează parteneriatul în strategia sa de internaționalizare și afirmă că are control total asupra conținutului academic. „Componenta academică este realizată direct între universități (UBB și ZUST) și nu este gestionată de vreo structură guvernamentală”, se arată în răspunsul instituției. Mai mult, universitatea clujeană precizează că „acordurile în vigoare nu conțin clauze care să restricționeze abordarea unor teme academice sau de cercetare”.
Or, beneficiile sunt cuantificabile. UBB arată că 72 de studenți au beneficiat de burse de studiu în China prin intermediul institutului, 61 de studenți au participat la mobilități la universitatea parteneră ZUST, iar 99 de studenți chinezi au venit să studieze la Cluj.
Un pragmatism în conflict cu valorile democratice
Lipsa unei dezbateri publice consistente și interesele academice într-un sistem subfinanțat par să explice de ce România menține aceste parteneriate. La acestea se adaugă o politică externă care se vrea pragmatică, exemplificată de memorandumuri comerciale precum cel anunțat recent de ministrul Agriculturii, Florin Barbu, pentru exporturi în China.
Dar pragmatismul invocat de autorități intră în conflict direct cu natura regimului de la Beijing. China comunistă consideră lupta pentru libertate o otravă și reprimă ceea ce numește generic cele „cinci otrăvuri”: problema Taiwanului, anexarea Tibetului, lagărele de reeducare pentru peste un milion de uiguri din Xinjiang, oprimarea mișcării Falun Gong și suprimarea democrației din Hong Kong.
