Europa are rezerve de kerosen pentru 6 săptămâni iar România ignoră o șansă uriașă
Europa mai are rezerve de kerosen pentru doar șase săptămâni, avertizează șeful Agenției Internaționale a Energiei (AIE), în contextul crizei generate de Războiul din Golf. În timp ce continentul se confruntă cu un deficit major de combustibil pentru aviație, România pare să ignore o oportunitate strategică, concentrându-se exclusiv pe producția de motorină pentru piața internă.
Strategia actuală riscă să anuleze rolul energetic pe care țara l-ar putea juca la nivelul Uniunii Europene.
O analiză publicată de Asociația Energia Inteligentă, semnată de Dumitru Chisăliță, arată că abordarea autorităților este limitată. Orientarea către producția de motorină prin rafinarea țițeiului din import este justificată doar într-un scenariu de criză iminentă a aprovizionării, scenariu pe care oficialii îl neagă. Mai oportună ar fi o strategie duală: producția de kerosen pentru piața UE, concomitent cu asigurarea necesarului intern de motorină.
Vulnerabilitatea reală a Europei
Criza kerosenului nu este cauzată de o lipsă de rafinării, ci de o lipsă a tipului corect de produs. Uniunea Europeană a externalizat exact segmentul critic, cel al kerosenului rafinat, devenind extrem de dependentă de importuri.
Cifrele confirmă această dependență. Consumul anual de kerosen în UE este de aproximativ 80 de milioane de tone, în timp ce producția internă acoperă doar între 40% și 60% din necesar. Între 30% și 50% din combustibilul de aviație provine din importuri, iar circa 75% din aceste importuri vin din zona Golfului, afectată acum de conflict.
România: Cifre mici, logică strategică mare
La prima vedere, capacitatea României nu pare să impresioneze la nivel european. Țara produce anual 2,76 milioane de tone de țiței, fiind în top 3 producători din UE, și are o capacitate totală de rafinare de circa 12-13 milioane de tone pe an. Din această capacitate, s-ar putea obține între 1,4 și 1,9 milioane de tone de kerosen anual.
Acest volum ar acoperi doar 1,5-2% din consumul total al Uniunii Europene.
Însă în crizele energetice, relevanța nu este dată de procente, ci de capacitatea de a debloca fluxuri regionale. Aici intervine avantajul strategic al României. Rafinăria Petromidia, de exemplu, procesează în principal țiței din Kazahstan, Azerbaidjan și Libia, nefiind dependentă de fluxurile care tranzitează Strâmtoarea Ormuz. Acest detaliu o transformă într-un activ rar: o capacitate de conversie non-Ormuz, capabilă să producă exact ce lipsește Europei.
Mai exact, România poate produce distilate medii, precum motorina și kerosenul, care sunt acum deficitare pe continent. Chiar dacă volumul nu este mare la scara UE, pentru Balcani și Europa de Sud-Est, producția românească ar putea acționa ca un stabilizator de sistem, acoperind până la 50% din necesarul de kerosen al acestei zone.
