România poate livra kerosen Europei și câștiga 900 milioane dolari pe an
România are capacitatea de a produce kerosen pentru piața europeană, aflată în criză, și de a se poziționa ca un pilon de securitate energetică în regiune. Potrivit expertului în energie Dumitru Chisăliță, țara noastră ratează o oportunitate strategică din cauza unei viziuni limitate a autorităților.
Avertismentul vine în contextul în care Agenția Internațională pentru Energie (AIE) a anunțat că Europa mai are rezerve de combustibil de aviație pentru aproximativ șase săptămâni.
O strategie limitată la piața internă
Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energie Inteligentă, susține că România și-a irosit deja șansa de a conta la masa deciziilor europene, reducându-se la rolul de simplu exportator de gaze. Însă criza kerosenului, generată de războiul din Iran, oferă o nouă fereastră de oportunitate. Expertul critică strategia Ministerului Energiei, axată exclusiv pe creșterea producției de motorină pentru piața internă. „Dintr-o perspectivă economică și strategică, ar fi mai oportună o orientare către producția de kerosen (combustibil de aviație) destinată pieței Uniunii Europene, concomitent cu creșterea cantității de motorină produsă pentru piața internă”, explică Chisăliță.
Potrivit acestuia, o astfel de abordare depinde de capacitățile tehnologice ale rafinăriilor, dar ar trebui însoțită de un demers de poziționare a României ca factor de stabilitate în regiune.
Vulnerabilitatea reală a Europei
Problema continentului nu este lipsa rafinăriilor, ci lipsa tipului corect de produs. Uniunea Europeană consumă anual aproximativ 80 de milioane de tone de kerosen, dar producția internă acoperă doar între 40% și 60% din necesar. Dependența de importuri ajunge astfel la 50%, iar circa 75% din aceste importuri vin din zona Golfului. Aici este, de fapt, punctul vulnerabil: Europa a externalizat producția de kerosen rafinat, nu neapărat aprovizionarea cu țiței.
Și aici intervine potențialul României. Deși la prima vedere cifrele nu par uriașe, ele devin importante în contextul blocajelor regionale.
Cu o producție de țiței de 2,76 milioane de tone pe an, România se află în top 3 producători din UE. Capacitatea de rafinare se ridică la 12-13 milioane de tone anual, din care s-ar putea obține între 1,4 și 1,9 milioane de tone de kerosen. Acest volum ar putea acoperi 1,5-2% din consumul total al Uniunii Europene.
Poziția geografică bate dimensiunea
Relevanța României nu stă în procente, ci în avantaje strategice. În primul rând, rafinăria Petromidia nu depinde de țițeiul din Golf, prelucrând în principal țiței din Kazahstan, Azerbaidjan și Libia. Asta o transformă într-un activ rar, o capacitate de producție de kerosen care nu este afectată de blocajele din Strâmtoarea Ormuz.
În al doilea rând, România poate produce exact ce lipsește Europei: produse distilate, în special kerosen. Chiar dacă volumul nu este mare la scara UE, el poate acționa ca un stabilizator pentru Balcani și Europa de Sud-Est, acoperind până la 50% din necesarul de kerosen al acestei zone.
Dar cel mai mare avantaj este logistica. Accesul la Marea Neagră, un terminal maritim funcțional și fluxuri alternative de țiței transformă estul continentului într-o supapă de siguranță, într-un moment în care vestul este blocat.
totusi, România nu intră în joc. Deși are rafinării, acces la țiței alternativ și o poziție geografică ideală, lipsește o strategie de poziționare europeană, arată Chisăliță. Oportunitatea financiară este și ea considerabilă: un export suplimentar de 800.000 – 1.200.000 de tone pe an ar putea aduce venituri anuale între 300 și 900 de milioane de dolari. Pe lângă bani, România ar obține prioritate logistică în UE și un rol în coordonarea stocurilor strategice.
„Europa nu are o criză de petrol. Are o criză de kerosen rafinat în locul greșit. România nu poate salva Europa. Dar poate face ceva mai valoros: să devină nodul care ține în viață sud-estul continentului. Dacă România nu o face, nu e o problemă de resurse. E o problemă de voință”, a concluzionat expertul.
