Scandal în Franța: 13.000 de familii bogate scapă de impozit.

O cifră a aruncat în aer dezbaterea publică din Franța: 13.000 de familii, printre cele mai bogate din țară, nu plătesc niciun impozit. Scandalul a redeschis o rană mai veche și a pus pe masa guvernului de la Paris o propunere radicală: o taxă pe marile averi. Valul de șoc se propagă în toată Europa și ridică o întrebare incomodă și pentru București. Într-o țară în care nu există impozit pe avere, câți milionari reușesc, prin optimizare fiscală, să declare venituri minime sau chiar zero?

Revolta celor 86%

Pe fondul nemulțumirii publice, Franța ia în calcul reintroducerea unei forme de „taxă pe avere”, o idee extrem de populară. Nu mai puțin de 86% dintre francezi, inclusiv votanți ai partidelor de extremă dreapta, ar sprijini o astfel de măsură, arată cele mai recente sondaje. Propunerea concretă, analizată de publicația The Economist, vizează averile care depășesc pragul de 100 de milioane de euro. Acestea ar urma să fie supuse unui impozit anual de 2%.

Impactul bugetar ar fi considerabil. Estimările arată că o asemenea taxă ar putea aduce la bugetul statului francez între 15 și 25 de miliarde de euro în fiecare an. Suma este uriașă, mai ales în contextul în care rata medie efectivă de impozitare în Franța este deja una dintre cele mai mari din lume, situându-se în jurul valorii de 50%. Ideea nu este nouă, dar scandalul celor 13.000 de familii care evită legal plata taxelor a oferit argumentul suprem susținătorilor săi.

Răspunsul miliardarilor: Exodul fiscal

Mediul de afaceri a reacționat imediat și a avertizat că inițiativa ar putea avea efecte dezastruoase pentru economie. Cel mai vocal critic este chiar cel mai bogat om din Franța, Bernard Arnault. Șeful conglomeratului de lux LVMH a declarat fără ocolișuri că o astfel de măsură ar „distruge” economia franceză. Argumentul principal al celor bogați este simplu și direct: dacă taxele devin sufocante, își vor muta averile și afacerile peste graniță.

Teama de un exod fiscal masiv al marilor contribuabili este, de altfel, motivul pentru care majoritatea statelor europene au renunțat de-a lungul timpului la impozitele pe avere. Criticii susțin că astfel de taxe descurajează investițiile, penalizează succesul și, în final, duc la pierderea de capital valoros, care alege jurisdicții mai prietenoase din punct de vedere fiscal.

România, paradisul fără taxă pe avere?

În timp ce Franța stă pe un butoi cu pulbere, tabloul din România este complet diferit. Sistemul fiscal autohton nu include o taxă pe avere. Impozitarea se concentrează pe venit și pe deținerea anumitor bunuri, precum proprietățile imobiliare sau mașinile. Asta înseamnă că un milionar în euro care deține active de zeci de milioane, dar care nu încasează dividende sau salarii într-un an, poate ajunge să plătească la stat taxe similare cu cele ale unui angajat cu salariu mediu.

Cifra exactă a milionarilor care declară venituri zero sau minime este un secret bine păzit în sertarele ANAF, însă problema este una sistemică și cunoscută. Prin diverse metode de optimizare fiscală, perfect legale, deținătorii de mari capitaluri pot amâna sau reduce considerabil sarcina fiscală. Dezbaterea din Franța pune astfel presiune indirectă și pe autoritățile de la București să analizeze dacă actualul sistem este echitabil și dacă toți contribuabilii participă proporțional la bugetul public.

Europa, între echitate și pragmatism

Dilema franceză este, de fapt, dilema întregii Europe. Majoritatea țărilor din Uniunea Europeană au renunțat la impozitul pe avere, invocând dificultăți de implementare și riscul de a-și pierde cei mai bogați cetățeni. Doar câteva state din spațiul european mai larg, precum Norvegia, Elveția și Spania, continuă să aplice o astfel de taxă, fiecare cu propriul model.

Economiștii sunt profund divizați. O tabără consideră impozitul pe avere o unealtă esențială pentru reducerea inegalităților sociale tot mai accentuate. Cealaltă tabără susține că este o soluție populistă care, pe termen lung, subminează stabilitatea economică și alungă capitalul necesar pentru crearea de locuri de muncă. Întrebarea care frământă acum cancelariile de la Paris la Berlin și, inevitabil, la București, este cum pot fi taxate marile averi într-un mod corect, fără a provoca o fugă a capitalurilor care ar lăsa în urmă o economie și mai șubredă.