Jurnalul Național
Știri și analize

Caută în Jurnalul Național

Economie

Scumpirea gazelor poate adăuga 600 de euro la factura de iarnă într-un exemplu de consum pentru o locuință europeană

Ioana Matei ·
Arzător aprins și prețul gazelor
Foto: Mateusz Feliksik / Pexels

O locuință europeană încălzită cu gaze, cu un consum de aproximativ 10.000 de kilowați-oră între noiembrie și martie, ar putea avea un cost suplimentar al energiei de aproximativ 600 de euro față de iarna trecută. Este un calcul orientativ bazat pe scumpirea gazelor de pe piața angro, unde furnizorii cumpără energia înainte de a o vinde consumatorilor.

Contractul olandez TTF, reperul european pentru prețul gazelor, era la aproximativ 28 de euro pe megawatt-oră la începutul lui ianuarie. Luni se situa în jurul a 96 de euro, după ce atinsese pentru scurt timp 97,64 de euro pe megawatt-oră, cel mai ridicat nivel din decembrie 2022. Creșterea de la începutul anului este de aproximativ 234%.

Ana Maria Jaller-Makarewicz a mai declarat: „În raport, interdicția GNL rusesc începând din ianuarie 2027 este inclusă în calculul care arată că UE ar putea avea nevoie să folosească cu aproximativ 7% mai puțin gaz decât iarna trecută”.

Majorarea efectivă a facturii depinde de țară și de contract. Un preț fix, un tarif reglementat sau sprijinul guvernamental pot întârzia ori atenua transmiterea scumpirii către gospodării.

Prețul pentru iarnă este mult peste media sezonului trecut

Contractele TTF pentru livrări în lunile de iarnă, prin care gazele sunt cumpărate la un preț stabilit pentru o dată viitoare, se tranzacționează la aproximativ 95 de euro pe megawatt-oră. Media iernii trecute era de aproximativ 36 de euro pe megawatt-oră.

Diferența înseamnă aproximativ 6 eurocenți pentru fiecare kilowatt-oră consumat. Exemplul locuinței din deschidere privește numai energia. TVA poate mări suma de pe factura finală.

Scumpirea pentru consumatorii casnici începuse deja. La începutul lui septembrie, gazele pentru locuințe aveau un preț mediu de 11,9 eurocenți pe kilowatt-oră în capitalele Uniunii Europene (UE), cu 12% peste nivelul din februarie. Comparația provine din indicele prețurilor energiei pentru gospodării, realizat de Energie-Control Austria, MEKH și VaasaETT.

La începutul lui ianuarie, contractul olandez TTF, folosit drept reper pentru gazele europene, era la aproximativ 28 de euro pe megawatt-oră. Luni, cotația se situa în jurul a 96 de euro, după ce atinsese temporar 97,64 de euro pe megawatt-oră, cel mai ridicat nivel din decembrie 2022.

Prețul rămâne însă sub maximul de peste 340 de euro pe megawatt-oră atins în august 2022.

Despre condițiile care vor influența aprovizionarea, Ana Maria Jaller-Makarewicz, analistă-șefă pentru energie în Europa la Institutul pentru Economie Energetică și Analiză Financiară (IEEFA), a declarat, în traducere: „Producția de energie eoliană și temperaturile vor determina cât de restrânsă va fi oferta de gaze a Europei în această iarnă și cât de mult vor crește prețurile.”

Lipsa gazelor din Qatar coincide cu apropierea interdicției pentru importurile rusești

Războiul cu Iranul și închiderea Strâmtorii Ormuz au întrerupt aprovizionarea Europei cu gaze din Qatar. Potrivit centrului de analiză Bruegel, Orientul Mijlociu a furnizat anul trecut aproximativ 8% din importurile europene de gaz natural lichefiat (GNL), adică gaz răcit pentru a putea fi transportat în stare lichidă.

Pentru înlocuirea transporturilor pierdute, cumpărătorii europeni concurează cu cei asiatici pe o piață mondială cu ofertă limitată.

O altă schimbare intervine în ianuarie 2027, când UE va interzice complet importurile de GNL rusesc. Acestea reprezentau încă aproximativ o cincime din importurile europene de GNL în trimestrul al doilea, conform Bruegel.

Depozitele au încetat să acumuleze gaze înainte de noiembrie

Fără livrările din Qatar, Europa nu a reușit să își refacă rezervele în timpul verii. Datele Bruegel arată următoarea evoluție a gradului de umplere a depozitelor europene:

  • 74,6% la 24 octombrie 2026;
  • 82,9% cu un an înainte;
  • 98,5% în perioada corespunzătoare din 2023.

Potrivit IEEFA, nivelul actual este cel mai scăzut pentru această perioadă de la începutul evidențelor, în 2011.

În săptămâna încheiată la 24 octombrie, variațiile zilnice ale rezervelor s-au situat în jurul valorii zero. Unele țări începuseră deja să consume din stocurile pentru iarnă.

În Austria, depozitele au coborât de la 69,3% la mijlocul lui octombrie la 67,2%, față de 84% cu un an înainte.

O iarnă rece ar reduce suplimentar rezervele

Firma de cercetare Wood Mackenzie estimează că depozitele europene vor mai avea gaze în proporție de aproximativ 17%-20% la sfârșitul lui martie, cu câteva puncte procentuale sub prognoza sa anterioară.

Tom Marzec-Manser, director pentru gaze și GNL în Europa la Wood Mackenzie, explică faptul că estimarea presupune o iarnă normală, încheierea conflictului din Orientul Mijlociu până la sfârșitul anului și reluarea producției obișnuite de GNL în Qatar și Emiratele Arabe Unite la începutul lui 2027.

În opinia sa, o iarnă rece ar putea lăsa rezerve și mai mici. Acesta nu este scenariul anticipat de majoritatea analiștilor, din cauza El Niño. În asemenea condiții, prețurile ar urca suplimentar, pe măsură ce Europa ar licita împotriva cumpărătorilor asiatici pentru transporturile disponibile.

Stocurile aproape epuizate la finalul iernii ar impune și achiziții mai mari pentru reumplerea depozitelor vara următoare, punând din nou presiune asupra prețurilor.

Europa ar putea fi nevoită să reducă folosirea gazelor până la sfârșitul lui martie

Prețurile mari îi pot determina deja pe unii consumatori să folosească mai puține gaze, apreciază Jaller-Makarewicz. Analista a subliniat, în traducere: „Reducerea cererii rămâne cea mai importantă pârghie aflată sub controlul Europei.”

Pentru gospodării, aceasta indică trei măsuri:

  • Reducerea termostatului cu un grad, care ar putea diminua factura la energie cu până la 10%.
  • Scăderea temperaturii apei calde.
  • Izolarea locuinței împotriva curenților de aer.

La nivel european, analista propune un cadru comun pentru reducerea cererii, cu libertatea statelor de a adapta măsurile propriilor piețe. Ea consideră că proiectele regenerabile, stocarea în baterii și modernizarea rețelelor reduc dependența de gaze.

Cererea europeană de gaze a scăzut cu 17,7% între 2021 și 2025, reducere pe care Jaller-Makarewicz o consideră importantă pentru limitarea efectelor unei aprovizionări insuficiente. După 2022, Europa și-a schimbat furnizorii.

Chiar dacă războiul se încheie până la sfârșitul anului și producătorii din Orientul Mijlociu își reiau operațiunile la începutul lui 2027, Marzec-Manser estimează că piața mondială a GNL va reveni la echilibru abia în toamna lui 2028. Până atunci, în evaluarea sa, prețurile angro europene vor rămâne ridicate în mare parte din interval.

Prețul de referință al gazelor europene a urcat cu aproximativ 234% de la începutul anului, iar depozitele intră în iarnă la cel mai scăzut nivel înregistrat pentru această perioadă. Analiștii avertizează că Europa ar putea fi nevoită să consume mai puține gaze pentru a ajunge la sfârșitul lui martie.