SUA nu vor acoperi toate promisiunile NATO în război. Presiunea crește pe aliații europeni, inclusiv pe România

Reducerea contribuțiilor Statelor Unite la forțele de criză ale NATO a intrat în vigoare imediat, iar Mark Rutte (prim-ministrul Olandei), aflat miercuri la reuniunea miniștrilor apărării aliați de la Bruxelles, a admis public că Washingtonul nu ar putea respecta toate angajamentele asumate în modelul de forțe al Alianței în cazul unui război.

În practică, mesajul este că o parte din sarcinile pe care NATO conta din partea SUA trebuie preluate rapid de ceilalți aliați. Nu a fost anunțat câte unități, ce capabilități sau ce state vor acoperi exact aceste lipsuri, dar efectul imediat este o presiune mai mare asupra țărilor europene, inclusiv asupra celor de pe flancul estic, unde se află și România.

Pentru România, miza nu este una abstractă. Flancul estic al NATO este zona care resimte direct tensiunile regionale, iar orice diminuare a contribuției americane la forțele de reacție ridică problema vitezei cu care Alianța poate răspunde la o criză. Dacă golurile lăsate de SUA nu sunt umplute la timp, presiunea se mută pe celelalte state membre să livreze mai repede trupe, echipamente și capacități de sprijin.

Rutte a încercat, în același timp, să transmită că angajamentul politic al Statelor Unite față de NATO rămâne în picioare, chiar dacă modelul concret de forțe suferă acum o reducere.

„Dacă izbucnește un război, este clar că toți aliații, inclusiv Statele Unite, vor face tot ce le stă în putință. Nu spun că pot îndeplini tot ce au promis în cadrul modelului de forțe NATO, dar cu siguranță vor da tot ce au mai bun.”

Afirmația este relevantă tocmai pentru că mută discuția de la promisiunile din planificarea militară la capacitatea reală de execuție. Modelul de forțe NATO stabilește ce ar trebui să poată pune la dispoziție fiecare aliat într-o criză. Când secretarul general al Alianței admite că principalul contributor nu ar putea livra integral ce a promis, semnalul pentru celelalte capitale este că planurile trebuie recalibrate.

Reducerea americană produce efecte imediat, dar detaliile lipsesc încă

Răspunsul lui Rutte a venit după întrebările legate de calendarul măsurii. El a spus clar că aplicarea nu este amânată.

„Întrebarea de ieri a apărut: Este acest lucru cu efect imediat sau nu? Este cu efect imediat.”

Potrivit Economica, aliații NATO își intensifică deja eforturile pentru a acoperi golurile lăsate de demersul american. Numai că informațiile publice disponibile până acum nu precizează ce aliați anume își asumă suplimentar sarcini și nici ce tip de capabilități sunt vizate. Lipsesc și cifrele care ar permite o comparație clară între contribuția retrasă de SUA și ceea ce pot furniza, în termen scurt, celelalte state membre.

Dar tocmai această lipsă de detalii spune ceva despre momentul în care se află Alianța: decizia a intrat deja în vigoare, iar mecanismul de compensare este încă în curs de a fi pus în operă. Pentru statele de la Marea Neagră, inclusiv România, problema nu ține doar de volum, ci și de timp. În apărarea colectivă, o capabilitate promisă, dar nelivrată la timp, valorează mai puțin decât una mai mică, dar disponibilă imediat.

Presiunea pe aliați crește într-un moment în care sprijinul pentru Ucraina rămâne urgent

Joi, la sediul NATO din Bruxelles, Volodimir Zelenski (președintele Ucrainei) va participa la reuniunea Grupului de Contact pentru Apărarea Ucrainei, formatul care coordonează ajutorul militar pentru Kiev. Prezența sa vine într-un moment în care NATO încearcă simultan să acopere efectele reducerii americane și să mențină fluxul de sprijin pentru armata ucraineană.

Legătura dintre cele două teme este directă. Cu cât războiul din Ucraina cere mai multe resurse, cu atât orice reașezare a contribuțiilor în interiorul NATO devine mai sensibilă. Iar pentru România, aflată pe flancul estic, sprijinul pentru Ucraina și credibilitatea planurilor NATO de reacție fac parte din aceeași ecuație de securitate regională.

Contextul rămâne tensionat. Atacurile asupra teritoriului rus și bombardamentele din Kiev arată că războiul continuă să consume resurse și să testeze apărarea antiaeriană în regiune. Și discuția despre reducerea contribuțiilor SUA readuce în prim-plan o temă veche din interiorul Alianței: cât de echitabil este împărțită povara apărării între America și ceilalți membri NATO.

Ce se știe sigur și ce rămâne încă neanunțat

În acest moment, sunt certe două lucruri: reducerea contribuțiilor americane la forțele de criză ale NATO se aplică deja, iar aliații încearcă să acopere lipsurile. Nu a fost anunțat însă ce goluri precise au rămas în modelul de forțe, ce măsuri concrete ia fiecare stat și nici dacă la reuniunea de joi de la Bruxelles vor fi prezentate decizii operaționale noi.

Iar acest detaliu contează pentru cititorul din România mai mult decât formulările diplomatice. Dacă vor apărea angajamente suplimentare din partea aliaților europeni, ele vor arăta cât de repede poate NATO să compenseze o reducere americană într-o zonă în care timpul de reacție este esențial.

Următorul reper este reuniunea de joi, de la Bruxelles, la care participă Volodimir Zelenski, în cadrul Grupului de Contact pentru Apărarea Ucrainei.