Super Pământul de la 280 de ani lumină care dă peste cap teoriile NASA
O planetă extremă, aflată la 280 de ani-lumină de Pământ, pune sub semnul întrebării unele dintre cele mai solide teorii ale astronomiei moderne. Descoperită inițial în 2021, planeta TOI-561 b continuă să uimească comunitatea științifică. Cercetătorii o descriu drept o „bilă de lavă umedă”, o lume dominată de oceane de rocă topită care, în mod neașteptat, are o atmosferă densă.
O planetă care contrazice ipotezele
TOI-561 b este un așa-numit „super-Pământ”, o planetă stâncoasă, dar mai mare decât Terra. La suprafața sa, temperaturile ating aproximativ 1.800 de grade Celsius, suficient pentru a menține rocile în stare lichidă. Până acum, oamenii de știință credeau că astfel de condiții fac imposibilă existența unei atmosfere stabile. Numai că lucrurile stau puțin diferit.
Datele colectate de Telescopul Spațial James Webb, care a analizat planeta după descoperirea ei de către telescopul TESS, indică prezența unei atmosfere relativ groase. Și nu orice fel de atmosferă, ci una care conține vapori de apă, oxigen și dioxid de carbon. Pe bune, cum e posibil așa ceva?
„Am fi crezut, pe baza cunoștințelor noastre actuale, că o planetă atât de mică și fierbinte nu ar putea să-și mențină atmosfera mult timp. totusi, observațiile arată contrariul”, a explicat cercetătoarea Nicole Wallak.
Echilibrul dintre lavă și atmosferă
Explicația posibilă pentru acest fenomen neobișnuit ar putea sta în interacțiunea dintre suprafața planetei și învelișul său gazos. Potrivit cercetătorilor, există un echilibru dinamic între oceanul de magmă și atmosferă. pe măsură ce gazele sunt eliberate din interiorul planetei, lava le reabsoarbe, creând un ciclu continuu care, aparent, stabilizează atmosfera. Acest mecanism ar putea fi cheia prin care TOI-561 b reușește să supraviețuiască în condiții atât de extreme.
Un an durează mai puțin de 11 ore
Planeta orbitează extrem de aproape de steaua sa, la doar un sfert din distanța la care Mercur se află față de Soare. Din acest motiv, un an pe TOI-561 b durează mai puțin de 11 ore.
Viteza este amețitoare.
Iar această apropiere determină și un alt fenomen spectaculos: planeta este blocată gravitațional. Asta înseamnă că o parte a sa este permanent expusă luminii stelei (și căldurii infernale), în timp ce cealaltă rămâne într-un întuneric veșnic. totusi, atmosfera pare să distribuie căldura suficient de eficient încât partea nocturnă să nu fie complet înghețată.
O relicvă din universul timpuriu
TOI-561 b orbitează o stea foarte veche, de circa 10 miliarde de ani – de două ori mai bătrână decât Soarele nostru. Această caracteristică (una destul de rară) sugerează că planeta însăși s-a format într-o etapă timpurie a universului. Descoperirea sa oferă indicii valoroase despre modul în care s-au format primele planete stâncoase și ridică întrebări fundamentale despre evoluția sistemelor planetare.
Existența acestei lumi extreme obligă cercetătorii să regândească teoriile despre atmosferele planetare și limitele supraviețuirii acestora. TOI-561 b nu este doar o curiozitate cosmică, ci un exemplu clar că universul este mai complex și mai surprinzător decât pot explica pe deplin modelele actuale.
