Tensiune în Ormuz Iranul permite trecerea a 16 nave sub o blocadă strictă

Un raport publicat vineri de compania de date Windward arată o ușoară creștere a traficului prin Strâmtoarea Ormuz, un coridor navigabil esențial pentru exporturile de petrol și gaz din Golf. Miercuri, 16 nave au tranzitat zona, în creștere de la 11 în ziua precedentă, deși Iranul menține o blocadă de facto asupra apelor strategice, amenințând orice navă ce are legături cu SUA, Israel și aliații acestora.
Blocadă selectivă sub control iranian
Ca represalii după războiul declanșat pe 28 februarie, Iranul a preluat controlul tranzitului. Teheranul a instituit o blocadă selectivă, acordând permisiuni individuale de trecere. Majoritatea navelor care au navigat în ultimele zile au fost nevoite să se apropie de coasta iraniană, de-a lungul insulei Larak, pentru a putea traversa.
Dar ce înseamnă, de fapt, această blocadă pentru comerțul global? Orice navă care nu primește undă verde riscă să fie atacată, o amenințare directă care a paralizat o mare parte din traficul obișnuit.
Cifrele arată o ușoară creștere
Datele concrete arată că miercuri au trecut 16 nave, față de 11 în ziua precedentă, aceasta fiind a treia zi consecutivă de creștere a traficului. E drept că, la prima vedere, pare o veste bună. Numai că aceste cifre reprezintă foarte puțin comparativ cu volumul de trafic înregistrat în zonă anterior declanșării războiului.
Lucrurile sunt departe de a reveni la normal.
Primele nave care sparg blocada
Totuși, există și semne de mișcare. Trei nave au reușit să traverseze strâmtoarea folosind o rută alternativă, în apropierea coastei Omanului, evitând astfel coridorul controlat direct de Iran. Una dintre acestea, un metanier încărcat cu gaze naturale lichefiate (GNL), se află acum în apropierea portului Muscat, capitala Omanului. Este prima navă de acest tip ce reușește să iasă din Golful Persic de la începutul conflictului, pe 28 februarie.
Iar joi, o navă port-container a companiei franceze CMA a ieșit si din Golful Persic. Semnalul său de navigație a fost unul cât se poate de clar, indicând (potrivit datelor publice de trafic maritim) un „proprietar francez”.








