UE cere instrumente comerciale mai dure împotriva Chinei

Liderii Uniunii Europene au cerut Comisiei Europene să pregătească instrumente mai dure împotriva presiunii economice venite din China, după ce tot mai multe produse chinezești ieftine intră pe piața europeană și pun presiune pe producătorii locali. Decizia politică a fost luată la ultimul summit european, iar Comisia trebuie acum să evalueze rapid dacă arsenalul comercial actual al UE mai este suficient.

Concret, șefii de stat și de guvern au cerut o evaluare a actualului „set de instrumente de apărare comercială” al Uniunii și, „eventual”, propuneri pentru instrumente noi, menite să „apere interesele” blocului și să reducă dependența economică de China. Față de situația de până acum, când accentul era pus pe folosirea mecanismelor deja existente, miza s-a mutat spre întărirea lor și chiar spre extinderea lor, lucru care arată o schimbare de ton la nivel european.

Miza nu este una abstractă. Pentru statele UE, inclusiv pentru România, discuția privește direct fabrici, investiții și locuri de muncă. Problema semnalată de oficialii europeni este că Beijingul produce volume mari de bunuri, inclusiv produse de calitate ridicată, precum mașinile, la prețuri pe care producătorii europeni nu le pot egala. Când diferența de preț este susținută de subvenții, efectul nu se vede doar în statistici, ci în pierderea comenzilor și, în cazurile cele mai grave, în ieșirea unor companii europene din piață.

Iar pentru consumator, aceasta este partea mai puțin intuitivă a disputei. Pe termen scurt, marfa mai ieftină poate însemna prețuri mai mici. Numai că, dacă sectoare europene întregi pierd teren, costul se mută în economie: mai puține investiții industriale, presiune pe salarii și dependență mai mare de importuri pentru produse strategice. Tocmai această dependență vor liderii UE să o reducă.

Comisia promite o analiză rapidă, dar noile măsuri nu vin imediat

Comisia Europeană va face, potrivit Politico, o „analiză pe termen scurt” a instrumentelor existente și a modului în care acestea pot fi folosite mai eficient. Asta înseamnă că primul pas nu este o taxă nouă sau o interdicție imediată, ci o radiografie a mecanismelor pe care UE le are deja la dispoziție.

Dar partea care poate produce efecte mai puternice va dura. Dezvoltarea unor instrumente noi cere timp, atât pentru redactare, cât și pentru procesul legislativ european. Cu alte cuvinte, există o voință politică mai clară decât în trecut, însă nu există încă un calendar anunțat pentru aplicarea unor măsuri noi și nici o listă publică a acestora.

Aceasta este și una dintre necunoscutele esențiale. Informațiile disponibile până acum nu precizează exact ce instrumente noi ar putea fi propuse, ce sectoare ar urma să fie protejate cu prioritate și în ce termen ar putea intra în vigoare noile reguli. Nu a fost anunțată nici poziția exactă a Germaniei din discuții, dincolo de ideea că în rândul statelor membre crește disponibilitatea pentru o linie mai dură.

Semnalul politic este mai ferm decât până acum

Consensul între oficiali și diplomați europeni este în creștere pentru întărirea apărării comerciale și pentru dezvoltarea unor instrumente noi de protejare a piețelor europene. Față de etapele anterioare, când accentul era mai degrabă pe gestionarea pragmatică a relației cu Beijingul, actualul mesaj indică o preocupare mai apăsată legată de pierderea competitivității industriale.

Bart De Wever (prim-ministrul Belgiei) a descris direct această schimbare de atitudine după încheierea summitului.

„Toată lumea crede că avem nevoie de măsuri pentru a ne reduce dependența. Iar subvențiile oferite în China, asta nu este corect. Avem nevoie de un răspuns la asta. Comisia intenționează să propună măsuri, iar noi vom continua să discutăm acest lucru.”

Citatul spune două lucruri relevante. Primul: există un acord politic tot mai larg că dependența de China a devenit o problemă economică. Al doilea: liderii europeni leagă direct această problemă de subvențiile acordate producătorilor chinezi, considerate o formă de concurență care dezechilibrează piața.

Ce poate însemna pentru România și pentru companiile din UE

Pentru economia românească, efectul va depinde de sectoarele în care competiția cu importurile chinezești este mai apăsată și de felul în care Comisia va alege să intervină. Datele publicate până acum nu enumeră industrii anume, însă logica dezbaterii europene este limpede: acolo unde producătorii din UE nu mai pot concura cu prețurile de import, presiunea cade pe fabrici și pe lanțurile locale de furnizori.

Și aici apare un calcul sensibil pentru orice guvern european. Dacă UE merge spre măsuri de protecție mai ferme, unele produse de import s-ar putea scumpi. Dacă nu merge, riscul este ca anumite sectoare industriale să piardă și mai mult teren. Alegerea este, practic, între costuri mai vizibile la raft sau în achizițiile industriale și costuri mai mari în ocupare, investiții și capacitate de producție pe termen mediu.

Nu există deocamdată informații oficiale despre un risc concret de retorsiune din partea Chinei și nici despre formele pe care aceasta le-ar putea lua. La fel, nu a fost prezentată o estimare publică privind efectul imediat asupra prețurilor pentru consumatori ori asupra investițiilor străine în state precum România.

Bruxellesul intră într-o nouă rundă de negocieri cu Beijingul

Discuția politică din interiorul UE va continua în paralel cu dialogul direct cu partea chineză. Ministrul chinez al Comerțului, Wang Wentao, urmează să ajungă la Bruxelles la sfârșitul lunii iunie pentru o întâlnire cu Maroš Šefčovič, responsabilul UE pentru comerț.

Întâlnirea va conta nu doar diplomatic, ci și practic. Până atunci, Comisia trebuie să arate cum poate folosi mai eficient instrumentele deja existente, iar mai târziu ar putea veni cu propuneri legislative noi, dacă statele membre păstrează actualul consens pentru o linie comercială mai dură față de China.