Ultima „minune” construită în Dubai

Cu un buget de 3,4 miliarde de dolari, o nouă „minune” se conturează în deșertul din sudul Dubaiului. De data aceasta, nu este vorba despre un zgârie-nori futurist, ci despre o termocentrală pe cărbune, una dintre cele mai vechi surse de energie din lume, care își găsește loc în peninsula bogată în resurse de petrol, conform agenției AP.

Provocări și Contradicții în politica energetică a Dubaiului

Construirea acestei termocentrale ridică întrebări, având în vedere că Emiratele Arabe Unite găzduiesc Agenția Internațională pentru Energie Regenerabilă. Totuși, Dubaiul lucrează simultan la prima sa centrală nucleară și promovează centrala fotovoltaică. De asemenea, emiratul are ca obiectiv ca până în 2050 să devină lider mondial în reducerea amprentei de carbon, un scop care ar putea fi compromis de utilizarea cărbunelui.

RecomandăriDecizia radicală luată de Rusia în Crimeea. Câți litri de benzină se mai pot cumpăra

Această decizie de a construi o termocentrală pe cărbune vine pe fondul temerilor legate de dependența de gazele naturale importate, o problemă accentuată de conflictul cu Qatarul, un furnizor major de gaze, care este boicotat de patru state arabe, inclusiv Emiratele Arabe Unite.

Diversificarea Sursei de Energie

„Dubaiul a realizat că dependența de gazele naturale importate este riscantă, iar întreruperile pot apărea din diverse motive. Costurile sunt ridicate, iar diversificarea surselor de combustibil devine esențială”, a declarat Robin Mills, directorul firmei de consultanță Qamar Energy. „Dacă ar lua această decizie astăzi, probabil că ar opta pentru altceva. Totuși, odată ce s-au angajat în proiect, au fost nevoiți să continue”, a adăugat Mills.

RecomandăriAvertisment de la AIEA privind securitatea Europei. Ce se întâmplă acum la Centrala Zaporojie

Istoricul Energetic al Dubaiului

Dubaiul are o tradiție în producția de energie electrică, având o companie de electricitate înființată în 1961, cu un deceniu înainte de unirea cu celelalte emirate. De atunci, orașul a cunoscut o expansiune rapidă, cu zgârie-nori și centre comerciale care atrag turiști, inclusiv un mall cu o pistă de schi.

Această dezvoltare a generat o cerere crescută de electricitate. În 2012, Dubai a generat 36.297 Gigavați-oră, iar în 2019, producția a crescut la 46.704 Gigavați-oră, depășind astfel energia electrică generată de o țară precum Bulgaria.

RecomandăriCe se întâmplă în culisele negocierilor cu Rusia. Discuția telefonică dintre Macron și Lukașenko

Dependența de Gazele Naturale

De-a lungul anilor, aproape întreaga energie electrică din Dubai a provenit din centrale pe gaz natural. Deși parcul fotovoltaic Mohammed bin Rashid Al Maktoum a contribuit cu peste 3% din energia electrică anul trecut, emiratul rămâne în mare parte dependent de gazele naturale, majoritatea provenind din Qatar.

Proiectul Termocentralei Hassyan

Termocentrala Hassyan, parțial construită de China, este considerată un proiect major în cadrul inițiativei „O centură, Un drum”. Se estimează că aceasta va satisface 20% din cererea de electricitate a Dubaiului.

Construcția acestei termocentrale are loc într-un context global în care temperaturile cresc, în principal din cauza emisiilor de CO2 și a altor gaze cu efect de seră. Activitățile umane, inclusiv arderea cărbunelui, petrolului și gazelor naturale, contribuie semnificativ la această problemă.

Impactul Asupra Mediului și Viitorul Energetic

China susține că termocentrala Hassyan va utiliza tehnologie avansată pentru a reduce emisiile, dar totuși, CO2 va fi eliberat în atmosferă. În Occident, utilizarea cărbunelui scade din cauza preocupărilor legate de mediu și a protestelor publice. În Dubai, însă, sub conducerea șeicului Mohammed bin Rashid Al Maktoum, proiectul a fost aprobat rapid.

Aisha al-Sarihi, analist la King Abdullah Petroleum Studies and Research Center, subliniază că, la momentul aprobării, cărbunele părea o opțiune mai ieftină decât alte surse de energie. „Acum, sursele regenerabile sunt mult mai accesibile decât cărbunele”, a adăugat ea. Totuși, există riscuri legate de costurile de import ale cărbunelui, care ar putea proveni din Australia sau Indonezia, și de posibile taxe de carbon care ar putea afecta cererea globală și prețurile.