Unirea pusă pe repede înainte poate servi Moscovei. Ce riscă Bucureștiul și Chișinăul după proiectul SOS trecut tacit

O propunere legislativă depusă de partidul SOS miercurea trecută la Camera Deputaților, care cere unirea României cu Republica Moldova, a fost adoptată tacit după 45 de zile fără dezbatere, deși Guvernul și comisiile parlamentare de specialitate i-au dat aviz negativ. Ultimul cuvânt îl va avea Senatul, forul decizional.

În practică, adoptarea tacită nu înseamnă că proiectul produce efecte sau că unirea intră pe un culoar instituțional real. Înseamnă că termenul regulamentar de 45 de zile a expirat fără dezbatere în Camera Deputaților, iar textul merge mai departe la Senat în forma depusă. Pentru un subiect care privește frontiere, cetățenie, datorie publică, administrație și statutul Transnistriei și Găgăuziei, lipsa unei dezbateri este chiar miza politică a episodului.

Riscul imediat nu este o schimbare peste noapte a relației dintre București și Chișinău, ci folosirea acestui vot procedural ca material de propagandă. Mai ales într-un moment în care Republica Moldova este stat-candidat la UE și a început negocierile de aderare, iar războiul din Ucraina ține toată regiunea sub presiune.

Fostul șef al diplomației române, autorul analizei din care a pornit dezbaterea, spune că ideea unirii nu poate fi redusă la lozinci. El leagă tema de securitatea flancului estic și de contextul regional creat după invazia rusă din Ucraina.

„Recunosc: aș fi fericit să fiu martorul reunificării dintre România și Republica Moldova! Văd în această perspectivă o șansă de convergență economică între teritoriile despărțite de Prut, un act de dreptate istorică după imensele suferințe provocate de URSS basarabenilor, dar și o consolidare a flancului estic din NATO și UE, în condițiile păstrării statalității ucrainene și basculării Ucrainei în tabăra democrațiilor occidentale. Și tocmai pentru că rădăcinile familiale și o anumită idee despre România mi-au inspirat de multă vreme idealul «unionist», am căutat să lucrez pentru el (ca diplomat și intelectual) nu prin lozinci patriotarde, cât prin evaluări pragmatice, fidele realităților de pe teren.”

Un proiect respins politic, dar lăsat să treacă procedural

Semnalul parlamentar este contradictoriu: politic, inițiativa a primit aviz negativ de la Guvern și de la Comisia juridică, respectiv Comisia pentru drepturile omului; procedural, a trecut tacit. Pentru public, diferența contează. Un aviz negativ arată lipsa de susținere instituțională, în timp ce adoptarea tacită arată că proiectul nu a fost blocat prin vot, ci împins mai departe prin expirarea termenului.

Dar tocmai această ambiguitate poate fi exploatată. Potrivit Libertatea, autorul analizei compară gestul cu practica propagandistică a Moscovei, în care o declarație politică maximalistă este lansată chiar dacă nu are bază juridică sau diplomatică solidă.

„E o acțiune în stilul Dumei de la Moscova: declarăm printr-un gest dictatorial-fantasmagoric că oblasturile din Estul Ucrainei fac parte din Federația Rusă. Kakaia problema?”

Pentru relația cu Republica Moldova, efectul sensibil este altul: o inițiativă nepregătită poate alimenta vechea narațiune rusă despre „jandarmul român”, folosită de ani buni pentru a descrie România drept amenințare și nu drept principal sprijin european de peste Prut. Iar într-o campanie de dezinformare, simplul fapt că proiectul „a trecut de Cameră” poate fi suficient, chiar dacă juridic nu produce nimic singur.

De ce nu există, de fapt, condiții pentru o unire „rapidă”

Datele publice invocate în analiză arată că procentul cetățenilor Republicii Moldova care doresc unirea cu România se apropie de 45%. Este un prag semnificativ politic, dar sub nivelul care ar închide o decizie istorică fără fracturi majore. Față de o majoritate clară, 45% arată mai degrabă o societate împărțită decât un consens.

Numai că problema nu este doar de voință politică. Dacă ar exista un referendum de unire înainte de 2028, ar trebui modificată clauza de neutralitate din Constituția Republicii Moldova. La asta se adaugă teme pe care statul român nu le-a pus, până acum, în centrul unei dezbateri publice serioase: succesiunea statală, cetățenia, integrarea administrativă, datoria publică și statutul Transnistriei și al Găgăuziei.

Fostul ministru spune explicit că această pregătire lipsește.

„Nu mi se pare că statul român a pus această agendă în centrul dezbaterii publice, pentru a documenta judicios răspunsul cetățenilor la un eventual referendum.”

Pe fond, Republica Moldova este astăzi într-o altă logică strategică decât în anii în care tema unirii era folosită mai ales electoral. După victoria Maiei Sandu și după deschiderea negocierilor de aderare la UE, Chișinăul este prins într-un traseu instituțional european. Un raport UE din 2025 ar estima că Republica Moldova ar putea semna tratatul de aderare până în 2028.

Miza reală este parcursul european al Chișinăului

Aici se vede diferența dintre simbol și interes strategic. Pentru București, un parcurs european previzibil al Republicii Moldova ar reduce riscul de instabilitate la graniță și ar întări flancul estic al NATO și UE. Pentru Chișinău, prioritatea imediată este să treacă de presiunea rusă, să-și consolideze instituțiile și să nu ofere muniție politică forțelor care contestă orientarea pro-occidentală.

Și contextul intern din România contează. Analiza leagă instabilitatea politică de la București de slăbirea coordonării cu Chișinăul, exact într-o perioadă în care proiectele comune și sprijinul diplomatic ar avea nevoie de continuitate. Cu alte cuvinte, nu lipsesc doar declarațiile, ci capacitatea de a le transforma în acțiune de stat.

Autorul vede și o schimbare de epocă peste Prut, după căderea lui Plahotniuc și condamnarea acestuia în justiția din Republica Moldova. În lectura sa, invazia Ucrainei și victoria Maiei Sandu au oprit „circul de iluzii și păpuși rusești”, iar vechiul unionism compromis de influențe obscure a pierdut teren.

„Nu vă mai mirați că aproape toți campionii «unionismului» de la Chișinău de acum 20 de ani sunt azi pe față oamenii rușilor”, afirmă fostul șef al diplomației române. Iar avertismentul lui merge mai departe: „Nu riscăm deci să ne trezim «uniți» cu RM peste noapte, în deplina perplexitate a partenerilor noștri internaționali, dar «propunerea» SOS va fi sigur folosită de Moscova și cozile ei de topor de peste Prut, pentru a scoate din ladă fantoma odiosului «jandarm român» venit să-i persecute pe sărmanii basarabeni rusofili și scriitori în chirilică.”

Senatul urmează să decidă asupra proiectului, după ce Camera Deputaților l-a lăsat să treacă tacit, în pofida avizelor negative date de Guvern și de două comisii parlamentare.