Uniunea Europeană pare mai unită la zece ani de la Brexit. Ce schimbă pentru România presiunea din apărare și buget

La zece ani de la Brexit, Uniunea Europeană pare mai unită decât se anticipa în 2016, iar schimbarea nu mai este doar politică. Presiunea vine acum din securitate, industrie și bani: războiul Rusiei împotriva Ucrainei, conflictul din Orientul Mijlociu și relația tot mai puțin predictibilă cu Statele Unite împing statele membre spre o redefinire a rolului european.

Concret, miza pentru România nu este una abstractă. Dacă Statele Unite reduc avioane, nave și alte capabilități alocate NATO în Europa pentru a se concentra pe China, golurile de apărare de pe flancul estic trebuie acoperite de europeni și canadieni. Asta înseamnă presiune pentru investiții mai rapide în capabilități militare noi, exact într-un moment în care economiile europene sunt afectate de inflație persistentă, creștere lentă și dificultăți pe piața muncii.

Pentru București, efectul practic se vede în două direcții. Prima ține de securitate: o Europă care cheltuiește mai mult pentru apărare și încearcă să construiască o industrie militară mai puțin dependentă de SUA poate aduce contracte, producție și integrare industrială și pentru statele de pe flancul estic. A doua ține de buget: presiunea pentru mai multe fonduri de apărare intră în contradicție cu reducerile propuse în bugetul UE, iar această contradicție poate complica finanțarea simultană a securității, industriei și coeziunii.

Numai că schimbarea de ton a Europei are și o bază politică mai solidă decât acum un deceniu. Brexitul nu a produs efectul de domino anticipat, iar partidele populiste și radicale care câștigă teren în mai multe state membre nu mai cer, în general, ieșirea din UE, ci încearcă să influențeze direcția în care merge Uniunea. Pentru state precum România, aceasta este o diferență importantă: riscul imediat nu mai este dezmembrarea proiectului european, ci blocajul intern și fragmentarea deciziilor.

Brexitul nu a rupt Uniunea, iar Londra privește din nou spre Bruxelles

La nivel politic, unul dintre cele mai importante semnale este că UE a păstrat coeziunea la zece ani de la referendumul britanic. Sondajele recente indică nu doar regret semnificativ în rândul britanicilor față de ieșirea din Uniune, ci și susținere pentru o apropiere de Bruxelles. Pentru restul Europei, inclusiv pentru România, asta reduce riscul unui precedent contagios care ar fi slăbit piața unică și capacitatea de negociere a blocului.

Președintele Franței, Emmanuel Macron, a descris acest avantaj drept „capitalul încrederii”. Formula spune ceva esențial pentru investitori și pentru guverne: în timp ce marile puteri se repoziționează, Europa continuă să ofere predictibilitate legislativă, respectarea statului de drept și stabilitate instituțională.

Iar acest fond de încredere contează cu atât mai mult cu cât zona euro are astăzi o rată a șomajului semnificativ mai redusă decât în urmă cu un deceniu. Chiar dacă dosarul nu indică procentele exacte, comparația relevantă este aceasta: piața muncii europene stă mai bine decât în perioada care a urmat crizei precedente, însă creșterea economică este mai lentă, iar inflația persistă.

Presiunea militară crește, dar bugetul european trimite un semnal amestecat

Revenirea lui Donald Trump în politica americană și pozițiile sale controversate despre NATO au schimbat deja dezbaterea publică din Europa. Sprijinul pentru cheltuieli de apărare mai mari și pentru dezvoltarea unei industrii militare europene independente de SUA este în creștere, potrivit Adevarul.

Pentru România, această tendință are o consecință imediată: cu cât Washingtonul mută mai multe resurse spre Indo-Pacific, cu atât apărarea europeană devine mai puțin o temă de principiu și mai mult una de execuție. Reducerea aviației de luptă, a avioanelor-cisternă, a submarinelor și a navelor alocate NATO în Europa poate afecta timpul de reacție și raza de acțiune, mai ales pe flancul estic (unde se află și România).

Dar exact aici apare contradicția strategică. Europa discută despre mai multă autonomie militară, însă reducerile propuse în bugetul UE merg în direcția opusă. Pentru statele membre, asta înseamnă că noile cheltuieli de apărare ar putea concura cu alte priorități europene, de la infrastructură la sprijin industrial.

Noua miză economică este industria, nu doar disciplina bugetară

Resetarea europeană nu se oprește la apărare. Uniunea este privită ca fiind în urma SUA și Chinei în inteligența artificială, dar păstrează active industriale greu de înlocuit. Exemplul cel mai clar din dosar este ASML, compania din Olanda care produce echipamente esențiale pentru semiconductori și are o poziție de lider mondial.

Aici este o schimbare de accent și pentru România. Dacă Bruxelles-ul va accelera reindustrializarea și autonomia tehnologică, câștigătorii nu vor fi doar statele mari, ci și economiile care pot intra în lanțurile de furnizori, în producția de componente și în proiecte cu dublă utilizare, civilă și militară. Bloomberg Intelligence estimează că firmele europene conectate la ecosistemul AI își pot majora profitabilitatea în următorii ani, ceea ce mută discuția din zona de principiu în cea a competitivității și a piețelor de capital.

Și mai există o piesă strategică: apropierea dintre Uniunea Europeană și statele membre ale Acordului Comprehensiv și Progresiv pentru Parteneriatul Trans-Pacific, CPTPP. Un asemenea pol comercial ar putea echilibra mai bine influența economică a SUA și Chinei. Pentru exportatorii europeni, inclusiv pentru cei din România integrați în lanțurile continentale, diversificarea piețelor ar reduce dependența de două centre de putere care folosesc tot mai des comerțul ca instrument politic.

Germania și Franța rămân decisive, deși intră în această etapă mai slăbite

Problema este că tocmai motoarele integrării europene trec printr-o fază dificilă. Germania se confruntă cu stagnare economică și cu ascensiunea AfD, iar Franța cu influența tot mai mare a Adunării Naționale. Capacitatea UE de a acționa unitar depinde în mare măsură de viteza cu care Parisul și Berlinul își recapătă inițiativa.

Dosarul arată totuși că Berlinul pregătește reforme importante în domeniul pensiilor private și pare dispus să adopte o linie mai fermă față de importurile chineze. Dacă aceste reforme vor direcționa sume semnificative spre piețele europene de capital, impactul ar depăși Germania: ar conta pentru finanțarea companiilor europene și pentru proiectele de apărare și tehnologie.

Iar în estul Uniunii, Polonia a devenit una dintre cele mai dinamice economii europene și un susținător activ al integrării. Pentru România, aceasta schimbă echilibrul regional. Flancul estic nu mai este doar frontieră de securitate, ci și zonă cu greutate politică și economică mai mare în interiorul UE.

Pasul următor va fi decis de felul în care Bruxelles-ul va împăca trei presiuni simultane: creșterea cheltuielilor de apărare, reindustrializarea și bugetul european aflat sub constrângeri, într-un moment în care SUA cer Europei și Canadei să acopere golurile lăsate în NATO.