Zhu Rongji, fostul premier chinez și artizan al aderării la OMC, a murit la 97 de ani

China pierde unul dintre oamenii care i-au schimbat decisiv economia: Zhu Rongji, fost premier și negociator al aderării la Organizația Mondială a Comerțului, a murit miercuri dimineață, într-un spital din Beijing, la 97 de ani, în urma unei lungi suferințe, conform agenției Xinhua.

Potrivit Libertatea.ro. Spre deosebire de actuala direcție mai centralizată și naționalistă a conducerii chineze, perioada în care Zhu a condus politica economică a fost una a deschiderii accelerate către economia globală, proces care a a transformat țara în „fabrica lumii” și a susținut o creștere exponențială.

Partidul Comunist Chinez l-a descris în necrolog drept un membru remarcabil al Partidului Comunist Chinez și loial luptător comunist și un „lider remarcabil al Partidului și statului”.

Rolul cheie în dezvoltarea economică a Chinei

Zhu Rongji a fost premier între 1998 și 2003, în perioada președintelui Jiang Zemin, decedat la sfârșitul anului 2022. Înainte de acest mandat, a fost vicepremier responsabil de economie din 1991, iar în 1988 a devenit primar al metropolei Shanghai.

Născut în provincia Hunan și absolvent al Universității Tsinghua, cu diplomă în inginerie electrică, Zhu a traversat și una dintre rupturile politice ale Chinei comuniste: în anii ’50 a fost exclus din Partidul Comunist pentru criticarea politicilor economice ale lui Mao Zedong, apoi reabilitat după moartea acestuia.

Reformele cu care a rămas asociat au schimbat mecanisme-cheie ale economiei chineze. A modernizat sistemul fiscal, a centralizat colectarea taxelor la guvernul central și a împins restructurarea sectorului de stat, în anii în care Beijingul muta tot mai mult din economie spre reguli de piață.

În plan extern, succesul cu cea mai mare greutate a fost negocierea aderării Chinei la OMC, pasul care a integrat definitiv economia chineză în comerțul global.

Moștenirea care se vede și din afara Chinei

Dispariția lui Zhu Rongji readuce în prim-plan perioada în care Beijingul a mizat pe reforme structurale profunde, pe deschidere economică și pe integrarea în piețele internaționale. Din acea etapă s-a născut superputerea economică de astăzi, dar și dezechilibrul care a însoțit-o: creștere accelerată, alături de șomaj și inegalitate.

Henry Kissinger, fost secretar de stat american, l-a descris într-o prefață drept o minte strălucită care a avut curajul să își asume unul dintre cele mai complexe programe de reformă din istoria modernă.

„Indiferent dacă există un câmp minat sau o prăpastie în fața mea, voi merge înainte fără ezitare și voi face tot posibilul până la moarte.”