Alertă pentru românii din Germania. O boală rară se răspândește și se confundă ușor cu gripa
O boală rară, dar periculoasă, se răspândește alarmant în Germania, țară unde trăiesc peste 900.000 de români. Experții au emis un avertisment clar, după ce numărul cazurilor a început să crească în mai multe regiuni.
REZUMAT:
- O boală infecțioasă rară, febra iepurelui, se extinde în Germania.
- Simptomele inițiale sunt similare gripei, ceea ce poate întârzia diagnosticul corect.
- Peste 900.000 de români care trăiesc în Germania sunt vizați de avertisment.
Ce este febra iepurelui și cum a apărut alerta
Boala este cunoscută medical sub numele de tularemie.
Deși la nivel național infecțiile rămân rare, specialiștii au observat o tendință de creștere a prevalenței sale de mai mulți ani, în special în nordul țării. Febra iepurelui este cauzată de o bacterie care, așa cum sugerează și numele, se găsește frecvent la iepuri de câmp, iepuri și alte rozătoare. Experții sunt îngrijorați și au tras un semnal de alarmă privind reapariția acestei boli infecțioase grave.
Simptomele care pot păcăli pe oricine. Cum se transmite boala
Infecția la om are loc de obicei prin contact direct cu animalele bolnave. Însă, boala poate fi transmisă și prin mușcături de căpușă sau alte insecte, dar și prin praf sau apă contaminate, potrivit informațiilor oficiale.
Simptomele tipice ale acestei boli periculoase seamănă inițial cu cele ale unei gripe. Pacienții se confruntă cu febră mare bruscă, frisoane, dureri de cap și dureri musculare. Ulterior, pot apărea ganglioni limfatici umflați și ulcere ale pielii. Netratată, infecția poate deveni extrem de periculoasă.
În cazuri severe, infecția se poate răspândi în tot corpul și poate provoca complicații care pun viața în pericol, cum ar fi intoxicația sângelui (sepsis).
Cu tratament precoce pe bază de antibiotice, șansele de recuperare sunt bune, iar decesele sunt rare în Europa. Totuși, experții avertizează ca boala să nu fie subestimată. perioada de incubație, care este de obicei de câteva zile, dar se poate prelungi până la două săptămâni. Acest lucru face adesea dificilă identificarea exactă a sursei de infecție.
