În cadrul unei companii, inventarierea are ca scop principal stabilirea situaţiei reale a tuturor elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii ale fiecărei entităţi, precum şi a bunurilor şi valorilor deţinute cu orice titlu, în vederea întocmirii situaţiilor financiare anuale care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare şi a performanţei entităţii pentru respectivul exerciţiu financiar.
Practic, inventarierea activului și a pasivului presupune emiterea unor confirmări de sold
În practică, această inventariere a activului și a pasivului presupune emiterea unor confirmări de sold sub forma unor extrase de cont emise de contabilitatea partenerului comercial de la care o societate are de recuperat sume și care sunt ulterior folosite în fața instanțelor de judecată pentru a solicita obligarea la plata respectivelor restanțe.
Societățile creditoare folosesc confirmările de sold pentru a obține un titlu executoriu împotriva societăților
În acest sens, avocatul Bogdan Alexandru Ioan explică de ce aceste confirmări de sold nu reprezintă, în realitate, confirmări de datorie:
Astfel, „în instanță adesea se duc lupte grele pe marginea acestui subiect, deoarece societățile creditoare folosesc confirmările de sold pentru a obține un titlu executoriu împotriva societăților care au emis respectivele confirmări. Relevanța practică a acestor confirmări rezidă din capacitatea acestora de a întrerupe, sau nu, cursul prescripției. Chiar dacă din punct de vedere formal aceste confirmări atestă înregistrarea în contabilitate a unor solduri, apreciez că ele nu pot fi calificate drept recunoașteri ale datoriei în sens comercial”.
Inventarierea trebuie să își asume drepturi și obligații în numele societății
În plus, avocatul mai arată că „pentru ca recunoașterea datoriei să aibă ca efect întreruperea prescripției, aceasta trebuie să fie neîndoielnică și dată în cunoștință de cauză, respectiv să emane de la debitor, prin organele sale statutare, care au competența legală să angajeze societatea în relațiile cu terții, respectiv să își asume drepturi și obligații în numele societății. Or, este evident că departamentul contabil al unei societăți nu are aceste atribuții”.
Recunoaștere a creanței trebuie să provină de la administratorul statutar al societății
Altfel spus, un act de recunoaștere a creanței trebuie să provină de la administratorul statutar al societății, întrucât doar acesta este abilitat să exprime voința societară, iar nu de la un prepus al acesteia, precum este contabilul.
Dacă nu provin de la administratorul societății, aceste confirmări de sold considerate de unii ca fiind întreruptive de prescripție nu sunt decât simple acte materiale, prin care se comunică cifre citite din registrul comercial, de către o persoană din cadrul departamentului de contabilitate care, în lipsa unei împuterniciri exprese, nu are dreptul să manifeste voința societară.
A interpreta contrariul ar însemna ca instanța să facă o aplicare greșită a normelor de drept material prevăzute de dispozițiile art. 209, coroborate cu cele ale art. 218 și 219 din Codul civil, precum și ale art. 55 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.
Dacă nu sunteți de acord cu factura este recomandat nici măcar să nu o înregistrați în contabilitate
În opinia sa, „Pentru a evita situațiile neplăcute în care aceste confirmări de sold sunt interpretate de către un partener comercial drept recunoașteri de datorie, dacă nu sunteți de acord cu factura este recomandat nici măcar să nu o înregistrați în contabilitate și să transmiteți celeilalte societăți o notificare expresă în acest sens; altfel riscați să duceți bătălii dificile în instanță pe marginea efectelor juridice generate de confirmarea ulterioară a soldului”, a mai arătat avocat comercial Bogdan Alexandru Ioan din București referitor la confirmare sold emisă de o societate debitoare.
Nu în ultimul rând, avocatul mai atrage atenția asupra faptului că nerespectarea obligațiilor privind inventarierea activului și pasivului reprezintă contravenție ce se sancționează conform prevederilor din Legea Contabilității nr. 82/1991.
Așadar, o informare corectă din partea unui avocat specializat în drept comercial vă poate ajuta să înțelegeți ce aveți de făcut în aceste situații și care este una dintre cele mai bune opțiuni pentru dumneavoastră.
Sursa – www.economica.net
