Cum contești executarea după ce primești acte de la executor și când începe termenul de 15 zile

Dacă ai primit acte de la un executor judecătoresc, verifică imediat cine îți cere banii, pentru ce datorie, cât îți cere și când ai primit fiecare act. De regulă, ai 15 zile să contești executarea, dar ziua de la care începe termenul depinde de actul contestat, iar depunerea cererii nu oprește singură poprirea sau vânzarea bunurilor.

Pașii de mai jos privesc executarea făcută de un executor judecătoresc. Pentru o datorie fiscală urmărită de ANAF sau de primărie, somația și contestația au reguli separate, explicate mai jos.

Ce verifici în actele primite

1. Păstrează toate actele și dovada zilei în care le-ai primit. Dacă există o poprire pe salariu, notează și ziua primei rețineri.
2. Compară numele tău, numele creditorului și numărul dosarului din fiecare act. Identifică măsura luată: poprire pe cont sau salariu, urmărirea unui bun ori altă măsură.
3. Caută titlul executoriu, adică actul care permite cererea plății prin executare. Verifică datoria și suma din acel act, apoi compară-le cu suma cerută acum.
4. Cere executorului să consulți dosarul și să primești, pe cheltuiala ta, copii certificate ale actelor care îți lipsesc.
5. Adună dovezile plăților și verifică separat datoria inițială, sumele adăugate și cheltuielile de executare.
6. Stabilește ce act contești, calculează termenul pentru acel act și pregătește cererea către instanță.

În mod obișnuit, după ce instanța aprobă executarea, executorul comunică aprobarea, copia titlului și somația, dacă legea nu prevede altfel. Poprirea civilă poate începe fără somație, dar debitorul trebuie înștiințat și trebuie să primească actele cerute de lege, dacă nu le-a primit deja.

Cum verifici suma cerută

Compară suma din titlu cu plățile făcute. Cere situația actualizată: datoria rămasă, dobânzile sau penalitățile, perioada pentru care au fost calculate și cheltuielile de executare. Dobânda concretă depinde de titlu, de contract și de plăți; nu există un procent care să se aplice tuturor datoriilor.

Cheltuielile pot include plata executorului, taxe, plata avocatului creditorului și alte costuri ale executării. Executorul le stabilește printr-un act, iar instanța le poate verifica și reduce în urma unei contestații. Pentru datorii bănești de cel mult 50.000 de lei, plata executorului nu poate depăși 10% din valoarea urmărită; peste acest prag, plafonul se calculează pe trepte. Decizia Înaltei Curți nr. 6/2022 lămurește aceste plafoane, nu stabilește că fiecare dosar trebuie taxat la maximum.

În executarea civilă, datoria trebuie să existe, suma să poată fi stabilită, iar termenul de plată să fi sosit. O plată omisă din calcul, o sumă greșită sau un act necesar care lipsește pot fi motive de contestație, dacă sunt susținute cu dovezi.

De când se numără cele 15 zile

Codul de procedură civilă stabilește termene diferite după ceea ce este contestat. Pentru termenul obișnuit de 15 zile, contează ziua în care persoana a aflat de actul atacat, nu doar data tipărită pe el.

La calculul unui termen pe zile nu se numără ziua de la care începe și nici ziua în care se împlinește. Dacă ultima zi este nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare. Păstrează plicul, confirmarea de primire sau altă dovadă a comunicării: data emiterii actului poate fi diferită de data primirii.

Ce verifici dacă ți-au poprit salariul sau contul

La salariu, pornești de la venitul net, adică suma rămasă după taxe. Pentru o datorie obișnuită poate fi reținută cel mult o treime; pentru întreținere sau alocații pentru copii, cel mult jumătate. Mai multe popriri cumulate nu pot depăși, de regulă, jumătate din venitul net. Dacă venitul periodic este sub salariul minim net, poate fi urmărită numai partea care depășește jumătate din acel salariu minim net.

De exemplu, la un salariu net de 3.000 de lei și o datorie obișnuită, o treime înseamnă 1.000 de lei. Aceasta este reținerea lunară maximă pentru acea datorie, iar din salariu rămân 2.000 de lei. Exemplul nu arată cât mai este de plătit din datorie.

Alocațiile copiilor, bursele de studii, ajutoarele de maternitate, diurnele și alte sume cu destinație specială nu pot fi luate pentru datorii. Dacă au intrat într-un cont poprit, păstrează actele și extrasele care arată de unde provin banii. Într-un cont pot fi urmărite și încasări viitoare, dar limitele și protecția acestor venituri rămân aplicabile.

Unde depui contestația și ce pui în cerere

Contestația civilă se depune la instanța de executare, de regulă judecătoria de la domiciliul debitorului din ziua în care creditorul a sesizat executorul. Această regulă privind instanța este în articolul 651 din cod. Dacă este urmărit un imobil, legea permite, în anumite condiții, și depunerea la judecătoria locului unde se află bunul.

În cerere identifici părțile și dosarul de executare, arăți actul contestat, ce ceri instanței, motivele și dovezile. Pentru un model orientativ, cererea poate cuprinde, în această ordine: anularea sau îndreptarea actului identificat prin număr și dată; greșeala concretă; suma sau măsura contestată; probele; cererea de suspendare, numai dacă este necesară.

• Actele primite de la executor, inclusiv titlul și somația, dacă au fost comunicate.
• Dovada zilei în care ai primit actul sau ai aflat de poprire.
• Ordinele de plată, extrasele de cont și calculul sumei contestate, dacă invoci o plată ori o sumă greșită.
• Actele care dovedesc proveniența unui venit protejat sau dreptul tău asupra unui bun urmărit, dacă acestea sunt motivele contestației.
• Dovada plății taxei pentru cerere și, dacă soliciți suspendarea, actele și dovada cauțiunii cerute în cazul tău.

Dacă nu ai toate actele, poți cere instanței să solicite dosarul de la executor. Cererea trimisă în termen prin scrisoare recomandată, curier, fax sau e-mail este socotită depusă în termen; păstrează dovada expedierii. Instanța poate îndrepta sau anula un act, poate anula ori opri executarea sau poate lămuri titlul, în funcție de ce s-a cerut și dovedit.

Dacă titlul este o hotărâre judecătorească, contestația nu redeschide apărările care puteau fi făcute în proces. Pentru un alt tip de titlu, datoria în sine poate fi discutată prin contestație numai dacă legea nu oferă o cale separată de desființare a acelui titlu.

Cât plătești și când poți cere suspendarea

Articolul 10 din OUG nr. 80/2013 stabilește taxa contestației care privește o sumă după valoarea bunurilor urmărite sau după datoria urmărită, dacă aceasta este mai mică. Taxa nu poate depăși 1.000 de lei. Pentru o cerere care nu poate fi evaluată în bani, taxa este de 100 de lei. Decizia Înaltei Curți nr. 22/2025 confirmă plafonul în cazurile obișnuite; când, în condițiile legii, este contestată și datoria dintr-un alt titlu decât o hotărâre, se aplică taxa progresivă din articolul 3, fără acel plafon.

Contestația nu oprește singură executarea. Suspendarea se cere în aceeași cerere sau separat, cu motivele pentru care este necesară. Cererea de suspendare are o taxă de 50 de lei și, de regulă, cere și depunerea unei cauțiuni. Cauțiunea este o sumă separată de taxă, calculată după valoarea contestată, iar instanța decide dacă suspendă executarea.

• Până la 10.000 de lei contestați: cauțiunea este 10% din valoare.
• Peste 10.000 și până la 100.000 de lei: 1.000 de lei plus 5% din ce depășește 10.000 de lei.
• Peste 100.000 și până la 1.000.000 de lei: 5.500 de lei plus 1% din ce depășește 100.000 de lei.
• Peste 1.000.000 de lei: 14.500 de lei plus 0,1% din ce depășește 1.000.000 de lei.

Pentru un obiect care nu poate fi evaluat în bani, cauțiunea este de 1.000 de lei. Articolul 719 prevede și cazuri în care suspendarea este obligatorie fără cauțiune: titlul nu permite executarea, înscrisul a fost declarat fals printr-o hotărâre de primă instanță sau debitorul dovedește printr-un act autentic că a primit un termen de plată. În caz de urgență, după depunerea cauțiunii, instanța poate dispune o suspendare provizorie fără să cheme mai întâi părțile.

Un exemplu de la actul primit până la instanță

Să presupunem că o persoană primește la 3 noiembrie 2026 somația pentru o datorie de 500 de lei și contestă suma întreagă. Păstrează dovada primirii, verifică numărul dosarului, creditorul, titlul și plățile făcute, apoi cere executorului copiile care lipsesc. Dacă atacă executarea în întregime, cele 15 zile libere se numără din 4 până în 18 noiembrie, iar ultima zi de depunere este 19 noiembrie.

Pentru o contestație obișnuită privind cei 500 de lei, calculul taxei pornește de la 500 de lei: 8% înseamnă 40 de lei. Dacă persoana cere și suspendarea, cauțiunea este 10% din 500 de lei, adică 50 de lei, iar taxa cererii de suspendare este încă 50 de lei. Ar pregăti astfel 40 de lei pentru contestație, 50 de lei pentru suspendare și 50 de lei cauțiune; alte cheltuieli, precum copiile actelor, nu sunt incluse în acest exemplu.

Cererea ar identifica somația și dosarul, ar explica de ce cei 500 de lei sunt contestați și ar avea anexate actele primite, dovada datei primirii, dovezile plăților, dacă există, și dovada taxei. Pentru suspendare, ar cuprinde și motivele acestei cereri și dovada cauțiunii. Persoana păstrează dovada depunerii; executarea continuă până când instanța hotărăște suspendarea sau soluționează contestația.

Ce se schimbă pentru o datorie fiscală

La o datorie urmărită de ANAF sau de primărie, Codul de procedură fiscală pornește executarea prin comunicarea somației, însoțită de titlul executoriu. Dacă datoria nu este stinsă în 15 zile, măsurile de executare continuă. Debitorul poate anunța intenția de mediere în 15 zile de la primirea somației; organul fiscal organizează întâlnirea în cel mult 10 zile de la notificare.

Contestația fiscală are tot un termen de 15 zile, calculat de la aflarea executării, a actului atacat, a refuzului sau a împărțirii sumelor, după caz. Nu este automat același termen cu cele 15 zile acordate după somație înainte de continuarea măsurilor. Actele fiscale trebuie să arate titlul, felul datoriei și suma, iar pentru salarii și venituri protejate se respectă limitele din regulile civile. Suspendarea provizorie folosită în executarea civilă nu se aplică aici.

Întrebări frecvente

Am poprire, dar n-am primit somație. Este legal?

În executarea civilă, poprirea poate fi înființată fără somație. Debitorul trebuie însă înștiințat și trebuie să primească actele prevăzute de lege, dacă nu i-au fost comunicate anterior.

Am plătit datoria, dar executarea continuă. Ce fac?

Păstrează ordinul de plată și extrasul de cont și cere executorului și creditorului actualizarea sumei și ridicarea măsurilor. Dacă executarea continuă ori costurile rămân greșite, plata poate fi invocată în contestație.

Am ratat cele 15 zile. Mai pot contesta?

Verifică ce act a fost comunicat și când a început termenul. Un act ulterior poate avea propriul termen, dar o contestație nouă nu permite reluarea fără limită a motivelor deja cunoscute.

Pot recupera banii luați dacă executarea este anulată?

Dacă executarea sau titlul este desființat, se poate cere întoarcerea executării, adică restabilirea situației de dinainte, în condițiile legii.

După cât timp nu mai poate fi cerută executarea?

Pentru o datorie civilă, termenul este, de regulă, de 3 ani, iar pentru titluri privind drepturi asupra unor bunuri este de 10 ani; prescripția trebuie invocată. Pentru datorii fiscale, termenul este de 5 ani de la 1 ianuarie al anului următor celui în care s-a născut dreptul de executare. Termenele pot fi suspendate sau întrerupte.

Ce se întâmplă dacă pierd contestația?

O contestație respinsă poate atrage plata unor despăgubiri. Dacă este făcută cu rea-credință, instanța poate aplica și o amendă între 1.000 și 7.000 de lei.

Surse verificate la 3 noiembrie 2026: Codul de procedură civilă; OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru; Codul de procedură fiscală; ghidul ANAF din 11 august 2026 privind executarea datoriilor fiscale; deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 6/2022 și nr. 22/2025.