Din datele unui studiu al Eurobarometru din 2025, arată diferențe mari între țările europene în ceea ce privește percepția corectitudinii fiscale. În timp ce nordicii au cea mai mare încredere în sistem, est-europenii sunt cei mai sceptici, iar experții explică de ce.
Mulți se întreabă dacă taxele pe care le plătesc sunt folosite corect. În Finlanda, 38% dintre cetățeni cred că oamenii cu venituri mari își plătesc partea corectă din taxe. În schimb, în Letonia, doar 8% au această părere.
Țările nordice au cea mai mare încredere în corectitudinea fiscală
Unul din cinci europeni consideră că sistemul fiscal este corect „în mare măsură”.
Însă diferențele între țări sunt semnificative:
-
- Finlanda: 38%
-
- Luxemburg: 36%
-
- Danemarca: 32%
-
- Letonia: 8%
-
- Lituania: 9%
Italia, Spania și Franța sunt sub media Uniunii Europene de 20%. În schimb, Grecia (30%) și Germania (31%) depășesc ușor acest prag.
Jumătate dintre europeni văd corectitudinea fiscală doar parțial
51% dintre respondenți cred că sistemul funcționează „într-o oarecare măsură”. Cipru conduce cu 59%, iar Croația și Ungaria se află la coada clasamentului cu 33%.
Există însă și țări unde scepticismul este foarte mare.
În patru state, aproape jumătate dintre cetățeni spun că sistemul nu este deloc corect:
-
- Ungaria: 50% „deloc corect”
-
- Croația: 48%
-
- Estonia: 47%
-
- Bulgaria: 46%
Slovacia (38%), Letonia și Lituania (36%) completează lista țărilor cu cele mai negative percepții. Aceste diferențe arată că în nordul și vestul Europei există mai multă încredere, în timp ce în est predomină neîncrederea.
De ce nordicii văd sistemul fiscal diferit?
Profesorul Erick Kirchler de la Universitatea din Viena explică: „Atunci când cetățenii percep procedurile ca fiind transparente și regulile ca fiind aplicate în mod egal pentru toți, morala fiscală și conformarea voluntară tind să fie ridicate.”
El subliniază: „În aceste contexte, contribuabilii au o percepție clară a „valorii pentru bani”. Serviciile publice de înaltă calitate, precum îngrijirea copiilor, asistența medicală, educația și securitatea, fac vizibil randamentul impozitelor.”
Finlanda este comparată cu Polonia
Dr. Fabian Kalleitner de la Universitatea Ludwig Maximilian din München spune: „Nu este doar aşa, deoarece diferențele de venit dintre cei din partea de sus și cei din partea de jos sunt mai mici, deși și acestea sunt relativ scăzute în multe țări din Europa de Est, ci și pentru că pragul minim de venit este mai ridicat, chiar și după ajustarea pentru diferențele în puterea de cumpărare.”
El adaugă: „Cu alte cuvinte, persoanele sărace din Finlanda și Danemarca pur și simplu au venituri mai mari decât cele sărace din Polonia sau Cehia.”
Dr. Kalleitner atrage atenția și asupra capacității de redistribuire: „Țările cu redistribuție fiscală redusă, precum Estonia, Letonia sau Ungaria, înregistrează niveluri mai scăzute de acord privind [echitatea] decât țările cu redistribuție ridicată, precum Austria, Finlanda sau Danemarca.”
Complexitatea sistemului fiscal și transparența
În opinia sa, profesoara Caren Sureth-Sloane de la Universitatea din Paderborn evidențiază importanța transparenței: „Țările nordice le oferă cetățenilor informații detaliate despre plățile fiscale ale indivizilor; în această privință sunt foarte transparente.”
Iar, dr. Sabina Kołodziej de la Universitatea Kozminski adaugă: „Percepțiile ridicate privind corectitudinea fiscală în țările nordice pot fi atribuite calității instituționale puternice și nivelurilor ridicate de încredere socială. Acești factori stimulează conformarea voluntară și permit o redistribuție eficientă, rezultând societăți mai egale, cu niveluri scăzute ale sărăciei și inegalității.”
Percepțiile fiscale desenează o hartă a Europei
Rezultatele Eurobarometrului arată o Europă divizată. Dacă nordicii văd taxele ca pe un contract social funcțional, în estul Europei mulți simt că sistemul nu este echitabil.
Experții spun că diferențele sunt date de calitatea serviciilor publice și de capacitatea guvernelor de a redistribui veniturile. Aceste elemente fac diferența între un sistem perceput ca fiind corect și unul considerat inechitabil de cetățeni.
Pe viitor, aceste percepții ar putea influența modul în care guvernele își construiesc politicile fiscale și sociale, încercând să crească încrederea publicului și să reducă diferențele regionale.
