Ce nu se vede în fotografia de grup de la G7. De ce pun pe gânduri România discuțiile E3 cu Moscova

Summitul G7 desfășurat la Évian, între duminică, 15 iunie, și marți, 17 iunie, a pus pe masă teme care ating direct și România: securitatea europeană, relația cu Federația Rusă, posibile noi sancțiuni, politica energetică, inteligența artificială și lanțurile de aprovizionare pentru minereuri critice. Miza pentru București nu este doar ce se spune oficial la un astfel de summit, ci și ce se discută în afara fotografiei de grup.

În cifre, G7 reunește economii care formează încă cea mai puternică concentrare de bogăție a lumii în PIB nominal, dar grupul reprezintă acum sub 10% din populația mondială. Iar raportul de forțe nu mai este cel din urmă cu un deceniu: în paritatea puterii de cumpărare, BRICS a depășit deja G7, cu 45% din economia mondială, față de 28-30% pentru statele G7. Pentru România, asta înseamnă că deciziile relevante pentru securitate și economie se împart tot mai mult între formate diferite, fără ca Bucureștiul să aibă un loc direct la masă.

Analistul politic internațional Ștefan Popescu avertizează că, dincolo de semnalele publice de sprijin pentru Ucraina, există și o zonă mai puțin transparentă: contactele directe ale grupului E3, adică Marea Britanie, Franța și Germania, cu Moscova. Nu a fost anunțat oficial în numele cui au fost purtate aceste discuții și nici ce subiecte exacte au fost abordate. Numai că tocmai această lipsă de claritate este partea care poate interesa cel mai mult România, aflată pe flancul estic și expusă direct oricărei schimbări de linie față de Rusia și Ucraina.

Semnalul bun pentru Ucraina vine la pachet cu o întrebare care privește și România

Ștefan Popescu a explicat că reuniunea de la Évian contează pentru România mai ales prin dosarele de securitate și energie. El a arătat că sprijinul anunțat pentru Ucraina este un element favorabil pentru statele din regiune.

„Este o temă importantă, mai ales că România, ca țară, este situată într-un spațiu de contact. O veste bună pentru noi e că țările G7 au dat un semnal în sprijinul Ucrainei. În același timp, am observat un grup de trei ambasadori, așa-numitul grup E3, Marea Britanie, Franța, Germania, care au început să poarte discuții la Moscova. Ei, se știe, discută direct cu Moscova. Ar fi bine să știm în numele cui au purtat deja aceste discuții? Astfel de decizii ne pot afecta. În schimb, fără îndoială, sprijinul pentru Ucraina, cooperarea britanică și interesul de a sprijini Ucraina în domeniul energetic sunt vești bune pentru noi.”

Implicația este concretă. Dacă marile capitale europene negociază formule de contact cu Moscova, orice aranjament privind sancțiunile, energia sau securitatea regională poate ajunge să producă efecte și pentru România, chiar dacă România nu participă la discuția inițială. Datele publicate până acum nu arată poziția oficială a Bucureștiului față de aceste contacte și nici dacă autoritățile române au cerut clarificări.

Și tocmai aici apare slăbiciunea: România urmărește decizii care o pot afecta direct, dar fără garanția că poate influența substanța lor în faza în care se negociază.

G7 nu ia decizii formale, dar poate pregăti aranjamente cu efect imediat

Potrivit Adevarul, Ștefan Popescu spune că G7 nu funcționează ca un for în care se adoptă formal hotărâri obligatorii, ci mai degrabă ca un cadru în care se aliniază poziții și se pregătesc înțelegeri punctuale.

„Sunt multe subiecte de interes. Însă G7 este un club în care nu se iau decizii, se discută subiecte. Pot exista aranjamente punctuale în marginea reuniunilor, așa cum este înțelegerea dintre Ucraina și Regatul Unit privind furnizarea de uraniu îmbogățit pentru funcționarea centralelor nucleare ucrainene.”

Acest tip de aranjament arată de ce summitul contează chiar și fără comunicate spectaculoase. Pentru România, efectele pot apărea în securitatea energetică, în accesul la tehnologii, în poziționarea față de China sau în regulile viitoare privind inteligența artificială. Dar și în felul în care se redesenează alianțele operative din jurul Ucrainei.

Dar România nu are, în acest moment, greutatea diplomatică a unui stat care intră firesc în aceste cercuri de consultare. Din estul Europei, Polonia este prezentată de analist drept excepția.

Polonia are canal direct cu marile puteri, România nu își poate lăsa vocea la împrumut

Ștefan Popescu leagă diferența de influență de prezența în formatele globale relevante. Polonia, spune el, poartă un dialog permanent cu statele G7 și face parte din G20, susținută și de dimensiunea economiei sale, care depășește 1.100 de miliarde de dolari.

„Pentru România este important să își construiască o rețea de dialog și cooperare cu țări care se află în toate formatele cu dimensiune globală: G7, G20. Polonia este singura țară de pe flancul estic care se află într-un dialog direct cu aceste țări, deoarece a aderat la grupul G20, economia ei depășind 1.100 de miliarde de dolari.”

Iar concluzia practică pentru România este limpede: interesele proprii nu pot fi lăsate permanent pe seama altui stat din regiune, chiar dacă acel stat are acces mai bun la masa negocierilor. Fără canale directe de dialog cu capitalele care influențează G7 și G20, Bucureștiul riscă să afle prea târziu despre formule care îi ating securitatea, energia sau poziția în interiorul UE.

Și mai este un lucru. Subiectele discutate la Évian nu s-au limitat la război și sancțiuni. Au inclus și relația cu China, investițiile tehnologice, orientările economice ale Occidentului, guvernanța inteligenței artificiale și lanțurile de furnizare pentru minereuri critice. Pentru o economie ca România, dependentă de investiții, reguli europene și stabilitate regională, toate aceste dosare au efecte indirecte, dar reale.

G7 își recunoaște limitele, iar mutarea centrului economic spre Asia schimbă regulile jocului

Summitul de la Évian a invitat și puteri emergente din Sudul Global, între ele India, Brazilia și Kenya. Gestul arată că statele G7 încearcă să compenseze pierderea de influență relativă într-o lume în care centrul de greutate economic se mută spre Asia și regiunea indo-pacifică.

Ștefan Popescu a descris G7 drept un fel de directorat al lumii occidentale, dar cu o amprentă globală mai redusă decât în trecut. Asta explică de ce grupul caută punți spre state din Sudul Global și de ce competiția cu formate precum BRICS nu mai poate fi ignorată.

Pentru România, schimbarea este mai mult decât teoretică. Dacă marile echilibre economice și diplomatice se mută, atunci și capacitatea de a obține sprijin, investiții și susținere politică depinde de prezența activă în aceste rețele de dialog, nu doar de apartenența formală la UE sau NATO.

La finalul reuniunii de marți, 17 iunie, întrebările rămase fără răspuns public sunt tocmai cele sensibile pentru București: în numele cui au discutat reprezentanții E3 la Moscova, ce subiecte au fost puse pe masă și dacă România are o strategie proprie pentru a nu depinde de intermediari atunci când se negociază teme care o privesc direct.