Ce pierde Europa dacă Washingtonul tratează separat cu Beijingul. Miza pentru UE după semnalul lui Trump
Președintele american Donald Trump a prezentat întâlnirea avută luna trecută la Beijing cu liderul chinez Xi Jinping drept un „G2”, chiar înaintea summitului G7 de trei zile de la Évian-les-Bains, Franța. Mesajul lovește în tema pe care președintele francez Emmanuel Macron a împins-o în centrul reuniunii: un răspuns comun al economiilor occidentale la presiunea exporturilor chinezești ieftine.
Dincolo de anunț, miza este mai concretă pentru europeni decât formula diplomatică lansată de la Washington. Dacă Statele Unite negociază separat cu Beijingul, Uniunea Europeană rămâne mai expusă tocmai în punctul în care deja simte presiunea: produsele chinezești redirecționate spre piețele occidentale, mai ales spre Europa, după tarifele impuse de Trump. Cu alte cuvinte, tarifele americane nu izolează doar China, ci mută o parte din fluxul comercial spre piața europeană.
Macron a încercat să pună China pe agenda comună, dar Casa Albă nu a făcut din asta o prioritate
Liderii G7 s-au reunit la Évian-les-Bains, Franța, pentru un summit cu o agendă deja încărcată: războiul din Ucraina, competiția economică cu China, siguranța online a copiilor și inteligența artificială. Emmanuel Macron (președintele Franței) a ridicat explicit problema concurenței cu China la nivel de prioritate politică pentru această săptămână și a organizat un apel cu ceilalți lideri G7, dar și cu China, India și Brazilia.
Casa Albă a transmis însă un semnal diferit. În lista sa de priorități pentru summitul G7, administrația americană nu a menționat China. Diferența nu este una de nuanță. Ea arată că, în timp ce europenii încearcă să construiască o poziție coordonată, Washingtonul își păstrează libertatea de a trata direct cu Beijingul.
Iar această ruptură de accent devine mai vizibilă după declarația lui Trump despre formula „G2”. Potrivit Politico, președintele american a descris astfel întâlnirea sa cu Xi Jinping de la Beijing, sugerând o relație bilaterală care ar funcționa ca o versiune restrânsă a formatelor multilaterale occidentale.
„Acesta este G2. Au G7, au G8, acesta este G2.”
Ce înseamnă pentru Europa și, implicit, pentru România
Pentru statele UE, problema nu este doar de protocol, ci de protecție economică. Europa încearcă să limiteze efectele unei concurențe considerate neloiale din partea Chinei, într-un moment în care industriile occidentale reclamă pierderi de competitivitate. Dacă SUA și China tratează bilateral, presiunea pe piața europeană poate crește, fiindcă exporturile care întâmpină bariere în America caută alte destinații.
România intră în această ecuație prin politicile comerciale comune ale Uniunii Europene. Bucureștiul nu negociază separat cu Beijingul pe marile dosare comerciale, ci prin mecanismele UE. Asta înseamnă că o Europă mai puțin unită în fața Chinei are o capacitate mai slabă de răspuns și pentru statele membre mai mici, care depind de forța de negociere a blocului comunitar.
Dar efectul nu se vede doar în comunicatele summitului. Se poate traduce în competiție mai dură pentru producătorii europeni, în special acolo unde marja de preț contează imediat. Când piața este inundată de produse mai ieftine, presiunea cade pe firmele locale, pe investițiile industriale și pe capacitatea statelor europene de a-și apăra sectoarele sensibile.
Summitul G7 pleacă de la o agendă comună, dar riscă să livreze un mesaj fragmentat
Disputa privind practicile comerciale ale Chinei și impactul lor asupra industriilor occidentale este una dintre temele centrale ale summitului de la Évian-les-Bains, Franța. Macron a anunțat că pe agendă intră și redeschiderea Strâmtorii Ormuz, respectiv securitatea energetică, semn că reuniunea trebuie să împartă atenția între mai multe crize simultane.
Numai că dosarul chinez are o particularitate: el cere coordonare între aliați, nu doar declarații separate. Când unul dintre actorii decisivi, Statele Unite, mută accentul spre o relație directă cu Beijingul, restul grupului pornește dintr-o poziție mai slabă. Iar pentru europeni, care încearcă să oprească intrarea pe piață a unor volume mari de exporturi ieftine, unitatea nu este un simbol, ci un instrument economic.
Deocamdată, nu a fost anunțată o reacție oficială comună a liderilor G7 la formula „G2” folosită de Trump. Nici măsurile concrete pe care UE le-ar adopta pentru a contracara efectul devierii exporturilor chinezești spre Europa nu sunt precizate în informațiile disponibile până acum.
Faptul cert este că summitul de trei zile de la Évian-les-Bains, Franța, începe cu o fisură deschisă exact pe tema pe care europenii voiau să o transforme într-un front comun: competiția economică cu China.
