Consumatorii români se confruntă cu scumpiri la carne în pofida uleiului mai ieftin
Românii care au mers la cumpărături la început de martie au avut un șoc dublu: uleiul, mai ieftin cu până la 15% în unele magazine, dar carnea de porc, vizibil mai scumpă. Paradoxul este că cifrele globale arată exact invers. Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) raportează scumpiri la uleiuri vegetale și ieftiniri la carne la nivel mondial. Ce explică diferența dintre prețul de la raft din România și tendința internațională și la ce să ne așteptăm în următoarele luni, într-un context economic intern deja tensionat?
Imaginea globală: prețurile scad, cu două excepții majore
La nivel internațional, veștile par bune. Indicele global al prețurilor la alimente, calculat de FAO, a scăzut în ianuarie 2026 pentru a cincea lună consecutiv. Scăderea este de 0,4% față de decembrie 2025 și cu 0,6% mai mică decât în aceeași perioadă a anului trecut. Practic, la scară largă, presiunea inflaționistă pe alimente se domolește.
Cel mai mult s-au ieftinit lactatele, cu un declin puternic de -5% într-o singură lună. Motivul? O ofertă abundentă de brânză și unt pe piețele internaționale. Și zahărul a urmat un trend descendent, cu o scădere de 1%, pe fondul prognozelor optimiste privind livrările din sezonul actual. Chiar și carnea, per total, s-a ieftinit cu 0,4%, datorită unei oferte globale consistente care a depășit o cerere considerată limitată.
Problema apare la alte două categorii esențiale. Prețurile la cereale au crescut marginal, cu 0,2%, deși cotațiile la grâu și porumb au fost ceva mai mici. Adevărata surpriză vine însă de la uleiurile vegetale. Conform datelor FAO, acestea s-au scumpit cu 2,1%. Explicația stă în diminuarea sezonieră a producției de ulei de palmier în Asia de Sud-Est și în livrările limitate de ulei de floarea soarelui din regiunea Mării Negre.
De ce la noi e pe dos? Factorii locali bat tendința mondială
Aici intervine realitatea din piața românească. De ce vedem ulei mai ieftin la raft, când el se scumpește la nivel global? Explicațiile sunt multiple și țin de specificul local. În primul rând, marile lanțuri de retail pot rula promoții agresive pentru a atrage clienți, folosind uleiul ca produs de apel. Aceste oferte pot masca tendința reală de preț și sunt, de obicei, pe termen scurt. O altă posibilitate este că pe piață încă există stocuri de ulei achiziționate la prețuri mai mici, în lunile anterioare, iar comercianții lichidează acum aceste rezerve.
Situația cărnii de porc este și mai complexă. Deși indicele global al cărnii este în scădere, acesta este o medie care include carnea de vită, pasăre și oaie. Piața cărnii de porc din România este puternic influențată de factori interni. Costurile de producție pentru fermierii locali, de la furaje la energie, rămân ridicate. La acestea se adaugă presiunea creată de focarele de pestă porcină africană, care pot reduce efectivele și pot crește costurile de biosecuritate. Și apropierea Postului Paștelui generează în mod tradițional o cerere crescută, permițând producătorilor și comercianților să majoreze prețurile.
Coșul de cumpărături, sub presiunea taxelor pe muncă
Aceste fluctuații de preț, aparent minore, lovesc direct în buzunarele românilor, deja subțiate de una dintre cele mai mari fiscalități pe muncă din Europa. Recent, mii de angajați afiliați Blocului Național Sindical (BNS) au ieșit în stradă la București pentru a cere exact acest lucru: reducerea taxelor și impozitelor care ajung să ia 42% din venitul salarial.
Președintele BNS, Dumitru Costin, a subliniat că angajații români au ajuns „cobaii experimentelor fiscale” și că aceasta este una dintre cauzele principale ale migrației masive a forței de muncă. Sindicaliștii acuză că, din 2018, contribuțiile mediului de afaceri au fost mutate „în cârca salariaților”.
„Cerem respect pentru muncă și pentru cei care muncesc. Avem cea mai ostilă piață de muncă în ceea ce privește dialogul social.” – Dumitru Costin, președinte BNS
În acest peisaj, orice scumpire la alimentele de bază anulează practic orice mică majorare salarială. Discuțiile de la Guvern privind majorarea salariului minim pe economie, o cerință venită de la Uniunea Europeană, bat pasul pe loc tocmai din lipsa banilor la buget. Soluția vehiculată de unii oficiali, precum ministrul Economiei Radu Oprea, de a introduce o impozitare progresivă, este respinsă de sindicate. Dumitru Costin a declarat după discuțiile de la Ministerul Finanțelor că „impozitarea progresivă nu este o soluție”, având în vedere distribuția foarte proastă a veniturilor salariale, cu o masă uriașă de angajați plătiți cu salariul minim.
Ce urmează: recolte bune, dar buzunare goale
Pe termen mediu, există și semnale pozitive. FAO și-a îmbunătățit estimările privind producția mondială de cereale în 2025, anticipând recolte record la grâu și porumb, în special datorită producțiilor mai mari decât se aștepta în Argentina, Canada, UE, China și SUA. O recoltă globală bogată ar trebui, teoretic, să stabilizeze prețurile la pâine, paste făinoase și, indirect, la produsele de origine animală, prin ieftinirea furajelor.
Doar că transferul de la prețul global la cel de la raftul din România este adesea lent și incomplet. Până atunci, consumatorul român rămâne prins între prețurile volatile din magazine și presiunea fiscală uriașă. Ieftinirea punctuală a uleiului este o gură de oxigen pe termen scurt, dar scumpirea cărnii de porc arată că stabilitatea coșului de cumpărături este încă departe. Iar fără o reformă fiscală care să lase mai mulți bani în buzunarul angajatului, chiar și o eventuală scădere generalizată a prețurilor la alimente va fi resimțită prea puțin.
Surse:
