O analiză a Școlii Economice din Varșovia arată că cele 11 state din Europa Centrală și de Est au redus decalajul economic față de UE-15 cu aproape 30% în ultimele două decenii.
De ce perspectivele pentru viitor sunt marcate de provocări majore
În ultimii 20 de ani, 11 țări din Europa Centrală și de Est care au aderat la Uniunea Europeană după 2004 au înregistrat o creștere economică semnificativă, avansând de două ori mai rapid decât statele vestice ale Uniunii. Acest avans a contribuit la reducerea diferenței de dezvoltare față de țările fondatoare ale UE, însă analiștii avertizează că perioada următoare va aduce provocări serioase pentru regiune.
Două decenii de creștere economică solidă
Polonia, România, Cehia și alte opt state din regiune au avut o creștere medie anuală de 3,2% între 2004 și 2024. Prin comparație, țările din UE-15 au avut o medie de doar 1,6% în aceeași perioadă.
În opinia sa, „Aceste țări, ca grup, s-au dezvoltat cu o rată aproape de două ori mai mare decât a așa-numitei ‘Uniuni vechi’ sau a UE-15,” afirmă dr. Piotr Maszczyk de la Școala Economică din Varșovia.
Acest progres a fost posibil datorită unor factori importanți:
- Investiții semnificative în infrastructură și exporturi
- Atragerea companiilor străine datorită costurilor reduse ale forței de muncă
Deși regiunea a trecut prin criza financiară globală, pandemie și efectele războiului din Ucraina, economiile au reușit să rămână rezistente și să își continue dezvoltarea.
În special, Polonia s-a remarcat cu o creștere de 3,8% pe an, depășind media grupului analizat.
Aici, „Este încântător pentru fiecare polonez să spună că Polonia, în acest grup, s-a dezvoltat cel mai repede,” afirmă Maszczyk.
„A fost o adevărată poveste de succes,” adaugă el. Acest ritm a permis grupului CEE-11 să recupereze aproape 30 de puncte procentuale din diferența de dezvoltare față de țările fondatoare ale UE, măsurată prin raportul PIB per capita la paritatea puterii de cumpărare.
Perspective pentru următorul deceniu: trei scenarii posibile
Experții au identificat trei scenarii pentru perioada 2025-2035, iar evoluția depinde de capacitatea fiecărei țări de a implementa reforme instituționale eficiente.
Scenariul de bază, cel precaut și cel optimist
În scenariul precaut, procesul de convergență economică s-ar putea opri, iar decalajul față de țările vestice ar putea începe să crească din nou. În schimb, scenariul optimist prevede că până în 2035, Polonia și celelalte state CEE-11 ar putea ajunge la același nivel cu UE-15 în ceea ce privește PIB-ul per capita (ajustat la paritatea puterii de cumpărare).
În viziunea sa, „Perspectivele pentru următorii zece ani nu sunt atât de favorabile,” avertizează Maszczyk. Viitorul depinde însă de două provocări principale, care pot influența decisiv traiectoria regiunii.
Provocările demografice și deficitul de inovație
-Prima mare problemă este scăderea accentuată a populației. „În primul rând, demografia. Regiunea noastră din Europa se depopulează, iar Polonia o face într-un ritm cel mai rapid,” avertizează Maszczyk. Rata fertilității a scăzut sub 1 copil la o femeie, deși ar fi nevoie de 2,1 pentru menținerea populației pe termen lung. Se estimează că, până în 2060, Polonia ar putea ajunge la 30 de milioane de locuitori, cu o populație îmbătrânită.
-„Iar al doilea element este inovația,” subliniază Maszczyk. Doar 5,9% dintre companiile poloneze cu cel puțin 10 angajați utilizează soluții bazate pe inteligență artificială în 2024, acesta fiind unul dintre cele mai scăzute procente din Uniunea Europeană, doar România având o rată mai mică.
Aceste dificultăți pot încetini sau chiar opri procesul de recuperare economică față de vestul Europei dacă nu sunt abordate cu măsuri concrete.
Diferențele între țările din regiune?
România se remarcă printr-o reducere rapidă a decalajului față de UE-15, chiar dacă nu a avut cea mai mare creștere a PIB-ului. „România este un caz deosebit de pozitiv”, afirmă Maszczyk. „Deși nu a înregistrat cea mai mare creștere a PIB-ului, a fost cea mai rapidă în reducerea diferenței față de UE-15.”
Acest lucru s-a datorat atât creșterii economice, cât și schimbărilor demografice favorabile. „Să nu uităm că un indicator precum PIB-ul per capita depinde nu doar de cât de repede crește PIB-ul, ci și de cum evoluează populația”, adaugă Maszczyk.
În schimb, Ungaria a înregistrat o creștere anuală de doar 2% între 2004 și 2024, sub media grupului analizat. „Ungaria a avut o creștere medie de 2% în perioada 2004-2024, sub media întregului grup și doar puțin peste nivelul caracteristic vechii Uniuni Europene”, explică Maszczyk. Această traiectorie mai lentă este legată de tranziția dificilă prin care a trecut țara în anii ’90, când a suferit o recesiune profundă și o prăbușire economică accentuată.
- Polonia: 3,8% creștere anuală (2004-2024)
- Ungaria: 2% creștere anuală
- Media UE-15: 1,6% creștere anuală
Problema „capitalismului de tip patchwork”
Un obstacol important identificat de cercetători este sistemul economic caracterizat prin reguli incoerente, rezultat al amestecului dintre elemente preluate din feudalism, socialism și modelele capitaliste occidentale. Această lipsă de coerență creează dificultăți pentru antreprenori și investitori.
Astfel, „Este genul de aranjament instituțional în care reglementările sunt foarte des create fără ordine și coerență,” subliniază Maszczyk. Acest „patchwork” instituțional face ca mediul de afaceri să fie impredictibil și descurajant pentru investiții pe termen lung.
Care sunt estimările pentru Europa Centrală și de Est?
În cadrul studiului Școlii Economice din Varșovia se transmite un mesaj clar: fără reforme serioase în educație, tehnologie și politici sociale, țările din Europa Centrală și de Est riscă să piardă ritmul cu vestul Europei.
Totuși, există și motive de optimism. Dacă aceste state vor reuși să atragă tineri specialiști și să investească în digitalizare, scenariile pozitive rămân posibile.
În următorii ani, deciziile politice și investițiile în inovație vor fi esențiale pentru a menține ritmul de dezvoltare și pentru a asigura o convergență reală cu economiile vestice.
