De ce votează oamenii cu politicieni extremiști după 35 de ani de frustrări. Ce arată un nou studiu
Un studiu sociologic publicat după alegerile prezidențiale din 2024 mută explicația pentru ascensiunea curentului suveranist dinspre manipulare și lipsa de educație spre cauze mai vechi: dezvoltarea inegală a teritoriului, lipsa perspectivelor economice și neîncrederea în instituții, acumulate în ultimii 35 de ani. Pentru partidele care încearcă să recâștige voturi, miza este practică: simpla combatere a dezinformării nu ar ataca cauza de fond indicată de cercetători.
În cifre, una dintre ideile care contrazic clișeul despre electoratul suveranist este că aproximativ 20% dintre votanții lui Călin Georgescu aveau studii superioare, potrivit datelor din exit-poll citate în cartea lui Cătălin Stoica, „Turul doi care n-a fost”. Asta înseamnă că unul din cinci alegători ai candidatului clasat pe primul loc nu se încadrează în explicația simplă care reduce totul la lipsa de educație.
Studiul se numește „Suveranismul în România: De ce votează oamenii cu politicieni extremiști?” și este semnat de Alina Pop (sociolog), Filip Alexandrescu și Ionuț-Marian Anghel. Autorii pornesc de la surpriza politică produsă de alegerile prezidențiale din 2024, când Călin Georgescu, descris ca un candidat marginal sau cvasinecunoscut, a ajuns pe primul loc și a confirmat consolidarea unui curent politic care până atunci fusese tratat adesea ca periferic.
Iar consecința acestei interpretări este directă pentru scena politică aflată acum în blocaj. Dacă succesul suveranist se hrănește din frustrare socială și din sentimentul că anumite comunități au fost lăsate în urmă, atunci răspunsul partidelor tradiționale nu poate rămâne doar unul de comunicare, moralizare sau etichetare. Fără măsuri care să atingă diferențele dintre marile centre urbane și localitățile fără investiții și oportunități, terenul electoral rămâne deschis pentru același mesaj.
Cercetătorii spun că manipularea a contat, dar a găsit un teren deja pregătit
Alina Pop (sociolog) a explicat că cercetarea a fost pornită în decembrie 2024, după șocul produs de rezultat.
„Noi am pornit într-o inițiativă științifică. Ceea ce ne-am propus să facem în decembrie 2024, după ce am traversat și noi perioada aceea tensionată, la fel ca mare parte din populația României, care a rămas surprinsă și, unii, chiar șocați de rezultatul votului și de faptul că Călin Georgescu a fost pe primul loc, un candidat cvasinecunoscut, despre care foarte multă lume afla abia atunci.”
Explicația centrală a studiului este că dezinformarea și manipularea online nu sunt negate, dar sunt tratate ca un factor care a funcționat fiindcă a întâlnit nemulțumiri deja existente. Potrivit Adevarul, cercetătorii vorbesc despre un „lanț cauzal” format în timp, legat de politicile economice și sociale care au concentrat capitalul și oportunitățile în marile centre urbane.
Alina Pop rezumă această idee astfel:
„Cu siguranță manipularea a existat, nu o negăm. Dar credem că ea s-a împlinit pe un teren fertil. Ori aici, oricât și-ar fi dorit orice factor extern să influențeze, terenul fertil exista deja. Și el s-a construit în timp. Am vrut să înțelegem, de fapt, acest teren și rădăcinile sociale ale votului. Prin rădăcini înțelegând mai mult decât o cauză imediată, ci niște cauze profunde, niște cauze structurale, cum le-am numit noi, care au avut, la un moment dat, anumite efecte care, la rândul lor, au produs alte efecte. Practic, este un lanț cauzal, iar noi am arătat în cartea noastră că acesta depinde de politicile sociale și economice din România ultimilor 35 de ani.”
Pentru cititor, cheia este aceasta: un mesaj politic radical nu prinde doar fiindcă circulă pe rețelele sociale, ci fiindcă se lipește de o experiență concretă, locală, de degradare, lipsă de perspectivă și neîncredere. Acolo unde oamenii văd că localitatea pierde oportunități, că serviciile publice slăbesc și că nu sunt reprezentați, receptivitatea la astfel de teme crește.
Tema Ucrainei și comparația cu alocația de aproximativ 250 de lei au fost puncte sensibile
Studiul s-a uitat și la felul în care mesajele suveraniste ajung să fie traduse în viața de zi cu zi. Nu prin formule doctrinare, ci prin comparații simple, ușor de înțeles și de transmis mai departe.
Alina Pop spune că, în discuțiile de teren din trei comune din România, cercetătorii au găsit frecvent tema războiului din Ucraina și teama că sprijinul oferit de statul român Kievului ar putea aduce România mai aproape de conflict.
„Noi, în schimb, mergând pe teren și vorbind cu oameni din trei comune din România, am vrut să vedem și în ce măsură temele politice și de altă natură vehiculate de liderii și partidele suveraniste se regăsesc printre convingerile oamenilor. Și, într-adevăr, am întâlnit astfel de teme. De exemplu, raportarea la conflictul din Ucraina. Destul de mulți dintre interlocutorii noștri, care favorizau clar organizațiile sau candidații suveraniști, își declarau dorința ca România să rămână independentă și vedeau în politica statului de a furniza ajutor Ucrainei un risc de implicare a României în război”, a afirmat sociologul.
Dar una dintre cele mai concrete teme a fost comparația dintre sprijinul pentru copiii refugiaților ucraineni și alocația copiilor români, de aproximativ 250 de lei. Cercetătoarea arată că, pe teren, circulau sume mult mai mari decât nivelul real al alocației din România, fără ca oamenii să poată indica exact o valoare unică. Importantă nu era precizia cifrei, ci efectul de comparație: percepția că statul ajută mai întâi pe alții, deși are deja categorii vulnerabile proprii.
Numai că tema nu era formulată, în majoritatea cazurilor descrise de cercetători, strict antiucrainean. Ea apărea mai ales ca reproș intern: de ce statul nu rezolvă mai întâi problemele pensionarilor, ale copiilor sau ale comunităților sărace din România.
Ce spune studiul despre strategia partidelor aflate acum în criză
Concluzia are o greutate specială într-un moment în care România trece printr-o criză politică și prin dificultăți de formare a unui guvern cu majoritate parlamentară după demiterea Cabinetului Bolojan. Dacă partidele care negociază puterea tratează votul suveranist doar ca produs al propagandei, riscă să ignore tocmai baza socială care l-a făcut posibil.
Alina Pop explică legătura dintre percepția locală și comportamentul politic:
„Dacă un om are sentimentul că localitatea lui se degradează, că oportunitățile dispar și că nimeni nu îl reprezintă, atunci acel sentiment va avea consecințe reale asupra comportamentului său politic. Chiar dacă, din punct de vedere statistic, situația este mai nuanțată. Acesta este motivul pentru care am considerat important să discutăm direct cu oamenii și să nu rămânem doar la analiza datelor cantitative. Pentru că cifrele ne spun ce se întâmplă. Politicile economice și politicile sociale au avut aici un rol important. Mai ales politicile economice au concentrat capitalul și oportunitățile în marile centre urbane.”
Rezultă de aici și limita studiului, importantă pentru citirea lui corectă: cercetarea de teren a vizat trei comune din România, iar datele disponibile până acum nu precizează diferențe detaliate între urban și rural dincolo de aceste observații. Nu a fost anunțată nici o poziție oficială a Guvernului față de aceste concluzii sociologice.
Dar direcția generală este clară. Dacă rădăcina problemei ține de inegalități regionale, de oportunități concentrate în câteva centre și de neîncredere în instituții, atunci soluțiile care ar putea reduce tensiunea sunt tot de ordin public: investiții, servicii locale și reprezentare politică credibilă. Studiul a fost lansat după alegerile prezidențiale din 2024, pe fondul consolidării unui curent suveranist care continuă să conteze în ecuația guvernării.
