Decizia care poate schimba economia României. Fiecare euro investit în apărare aduce 3 înapoi
Industria europeană de apărare înregistrează o creștere a comenzilor restante de 183% în perioada 2017-2024, o tendință macroeconomică ce transformă securitatea într-un motor de reindustrializare masiv. În acest peisaj efervescent de pe continent, România se află la o răscruce decizională majoră.
Miza reală depășește simpla achiziție de tancuri sau rachete. Vorbim, până la urmă, despre capacitatea statului de a capta o parte din fondurile uriașe alocate reînarmării pe flancul estic al NATO. Cine reușește să atragă aceste fluxuri de capital își va asigura o creștere economică susținută în următorul deceniu, în timp ce perdanții vor rămâne simpli importatori de securitate, plătind facturi externe din bani publici.
Decalajul față de economiile vecine
După declanșarea războiului din Ucraina (un moment care a resetat complet doctrinele de securitate), țările din regiune au depășit bariera de 2% din PIB alocat apărării. Iar aici lucrurile devin complicate pentru București. Polonia, de exemplu, a acționat agresiv pe piață și s-a detașat rapid prin programe de înzestrare accelerate și atragere de producție locală. România a preferat o abordare mult mai prudentă, dictată cel mai probabil de nevoia de stabilitate macroeconomică într-o perioadă marcată de deficite bugetare presante.
Și totuși, această prudență vine cu un cost de oportunitate uriaș. O analiză recentă publicată de Adevarul arată că ne mișcăm lent pe o piață unde cererea pur și simplu depășește capacitățile actuale de producție europene.
„România a făcut pași importanți prin creșterea bugetului și a cheltuielilor pentru echipamente militare, însă rămâne sub nivelul de ambiție pe care dimensiunea și poziția sa geografică, potențialul industrial și importanța geostrategică l-ar justifica.” – Cătălina Dodu, Partener EY România
Efectul de multiplicare în economia reală
V-ați gândit vreodată cum se traduce o comandă militară în cifre economice concrete? Raportul EY indică faptul că fiecare euro generat direct în acest sector produce, în medie, alți 2,7 euro în lanțurile de aprovizionare și industriile conexe.
Matematica este simplă și implacabilă.
Mai mult, un singur loc de muncă înființat în fabricile de profil susține alte 2,4 posturi în domenii adiacente. E drept că industria noastră pornește cu un handicap sever, acumulat prin zeci de ani de subfinanțare și izolare tehnologică față de marii jucători occidentali. Dar tocmai aici stă oportunitatea atragerii de capital străin.
„Decizia țărilor NATO de a majora cheltuielile de apărare până la 5% din PIB până în 2035 creează una dintre cele mai mari oportunități economice și industriale ale Europei din ultimele decenii. Creșterea accelerată a cererii pentru echipamente militare, muniții și sisteme avansate generează un efect de multiplicare care poate aduce beneficii semnificative atât sectorului public, cât și celui privat.” – Sofia Stoican, Partener EY România
Guvernul a aprobat recent un cadru legislativ menit să faciliteze aceste investiții, încercând să recupereze terenul pierdut.
„O investiție bine structurată și riguros implementată în industria de apărare generează beneficii economice și strategice semnificative: locuri de muncă înalt calificate, transfer de know-how, creșterea capacității tehnologice și o reprofesionalizare autentică a sectorului.” – Sebastian Popescu, Partener EY-Parthenon România
Mingea se află acum în terenul decidenților guvernamentali. Statul român are de ales între a accelera urgent modernizarea companiilor de stat (prin tehnologizare și parteneriate internaționale) sau a asista pasiv la consolidarea industrială a țărilor vecine. Timpul pentru negocieri se scurge rapid, iar următoarele luni vor arăta dacă noul cadru legislativ va reuși să transforme intențiile de pe hârtie în linii de producție funcționale pe teritoriul național.
