Decizia neașteptată care blochează noua lege a vânătorii. Ce a ajuns pe masa CCR

Nicușor Dan a trimis Curții Constituționale a României o sesizare de neconstituționalitate asupra Legii pentru completarea articolului 6 din Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic 407/2006. Actul normativ, care lărgește serios puterile administratorilor faunei, este contestat dur pentru lipsa de previzibilitate juridică.

Miza reală a acestui blocaj legislativ depășește o simplă dispută juridică pe texte de lege. Dacă modificările trec de filtrul constituțional, administratorii de vânătoare vor primi practic un cec în alb pentru a stabili cote de recoltă și măsuri de prevenție, ocolind procedurile standard de suspendare în instanță a ordinelor de ministru. controlul judiciar asupra deciziilor de mediu ar deveni complet opțional, iar balanța puterii s-ar înclina decisiv în favoarea fondurilor cinegetice.

Contextul unei legi controversate

Disputele pe marginea legislației cinegetice nu sunt deloc noi. Contextul istoric recent arată o presiune constantă în Parlament pentru relaxarea cotelor de intervenție, mai ales în cazul speciilor care produc pagube în comunitățile locale. Până acum, orice decizie controversată putea fi blocată relativ ușor și rapid în contencios administrativ. Numai că noua formă a legii încearcă tocmai scurtcircuitarea acestui mecanism de protecție instituit prin instanțe.

RecomandăriDecizia care blochează noul guvern în Parlament. Ce a hotărât PNL în urmă cu puțin timp

Conform noilor prevederi adoptate, administratorul faunei cinegetice primește atribuții sporite și termene fixe. Textul stipulează clar că acesta

„stabileşte şi aprobă anual, până la data de 15 aprilie pentru specia căprior şi până la 15 mai pentru celelalte specii sedentare admise la vânătoare, cu avizul autorităţii publice centrale care răspunde de protecţia mediului, cotele de recoltă pentru anumite specii care devin obligatoriu de realizat, fără alte avize, acorduri sau autorizări suplimentare; acordă nivel de intervenţie şi prevenţie anual, pentru prevenirea pagubelor şi accidentelor la speciile prevăzute de lege iar nivelul prevenţiei se aprobă până cel târziu pe data de 15 mai a fiecărui an”

.

RecomandăriDecizia care blocheaza Guvernul a fost amanata. Ce se întâmplă pe 18 iunie

Ambiguitatea care anulează controlul judiciar

Iar lucrurile nu se opresc aici. Legea mai menționează că „administratorul adoptă cu avizul Consiliului Național de Vânătoare orice alte măsuri necesare, în acord cu dispozițiile legale privind regimul cinegetic”.

V-ați gândit vreodată cum se traduce un text atât de ambiguu în realitatea din teren? Ei bine, exact această lipsă de claritate a declanșat sesizarea oficială. Așa cum arată informațiile dintr-o analiză publicată recent de Antena3, documentul trimis la CCR argumentează că actul normativ „creează incertitudine” și produce „un efect asimetric și imprevizibil”.

Conform sesizării, modificarea

„încalcă art. 1 alin. (5) din Constituţie în componenta sa privind calitatea legii, nesocotind cerinţele de claritate, precizie şi previzibilitate ale legii”

. Autorul sesizării explică faptul că „Modificarea legislativă afectează coerența normativă a reglementării și creează incertitudine asupra raportului dintre norma specială nou-introdusă și regimul general al contenciosului administrativ. În lipsa unei precizări exprese, nu rezultă cu suficientă claritate dacă derogarea privește exclusiv momentul de la care hotărârea de suspendare produce efecte ori dacă ea afectează, direct sau indirect, și celelalte garanții procedurale instituite de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004”.

RecomandăriDecizia care blocheaza armata rusă în sud. Ce s a intamplat la Mariupol

Mai mult, se notează că „includerea, în domeniul derogării, a ordinelor emise în temeiul art. 6 alin. (4) din Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006 echivalează cu o lipsă de previzibilitate a legii, și incompatibilă cu art. 1 alin. (5) din Constituție”.

Conflictul direct cu normele europene

Și totuși, legislația națională nu funcționează într-un vid. Ea trebuie să respecte directivele europene de mediu, un detaliu care, ce-i drept, pare ignorat în noua formă a legii.

Textele de lege vorbesc de la sine.

Termenul generic de „măsuri” nu are o definiție legală clară nici în Legea contenciosului administrativ, nici în ordonanțele de urgență privind atacurile urșilor. Nu se delimitează clar scopul, gradul de urgență sau speciile vizate. Sesizarea atrage atenția asupra acestui aspect esențial:

„Legislația europeană relevantă – Directiva 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (Directiva Habitate), transpusă în dreptul intern – operează cu noțiunile de „capturare„, „ucidere„, „perturbare„, „distrugere„, „deteriorare” – dar norma derogatorie nu face trimitere la niciuna dintre acestea și nu preia terminologia armonizată”

.

Documentul trimis judecătorilor constituționali subliniază că trimiterea la sintagma „orice alte măsuri” va produce un efect asimetric. Pentru unele ordine ale ministrului mediului, hotărârea de suspendare pronunțată de prima instanță va fi executorie de drept, iar pentru altele nu, în funcție de cum interpretează instanța o sintagmă ambiguă din lege, o practică incompatibilă cu cerința de previzibilitate.

Următorul pas procedural aparține exclusiv Curții Constituționale. Până la stabilirea unui termen de judecată și pronunțarea unei decizii definitive, promulgarea noii legi a vânătorii rămâne complet blocată, lăsând administratorii fondurilor cinegetice să opereze strict pe baza vechilor reglementări.