Gata cu suspiciunea. O firmă aflată sub investigație penală nu mai poate fi dată la o parte, automat, de la contractele grase cu statul. Miercuri, Curtea Constituţională a României a pus cruce unei practici care stârnea controverse. Judecătorii au stabilit clar, cu unanimitate de voturi: o simplă anchetă, fără să existe o condamnare definitivă, nu e un motiv destul de serios pentru a descalifica o companie dintr-o licitație pentru un contract de concesiune, scrie News.
Potrivit unui comunicat al instituției, citat de News, au fost declarate neconstituționale dispozițiile articolului 81 alin.(4) din Legea nr. 100/2016. Pe scurt, judecătorii au apărat prezumția de nevinovăție.
Vinovat până la proba contrarie? O logică anihilată de CCR
Era o dilemă care atârna greu în multe licitații publice. Până la decizia de miercuri, o simplă suspiciune penală îți putea închide ușa în nas la contractele de concesiune. CCR a spus stop. Judecătorii au decis că o astfel de abordare calcă în picioare un pilon al statului de drept: prezumția de nevinovăție, garantată de articolul 23 din Constituție. Surprinzător sau nu, legea trata practic o companie ca și cum ar fi fost deja vinovată, înainte ca justiția să aibă vreun cuvânt de spus.
Curtea a mai arătat că prevederea legală „contravine principiului egalităţii în drepturi, prevăzut de art. 16 din Constituţie” și „reprezintă o restrângere nejustificată a exerciţiului unui drept, contrar art.53 din Constituţie”. Era o pedeapsă disproporționată, aplicată pe bandă rulantă, fără o analiză de la caz la caz și fără să lase firmei vizate vreo șansă să aducă lămuriri sau să se corecteze.
Nicio surpriză, de fapt. Istoria se repetă
Pentru cine urmărește deciziile Curții, hotărârea nu e o noutate. E mai degrabă o confirmare. Magistrații au subliniat că articolul anulat acum din Legea concesiunilor este „identic” cu o altă prevedere, dintr-o lege-soră – cea a achizițiilor publice (art. 167 alin.(4) din Legea nr. 98/2016). Iar acea prevedere a fost declarată neconstituțională încă din 2018, prin Decizia nr. 738.
Coincidență? Mai degrabă o scăpare legislativă. CCR a notat că „argumentele reţinute prin decizia menţionată sunt aplicabile mutatis mutandis şi cu privire la textul ce formează obiectul prezentei excepţii”. Tradus liber: raționamentul de acum șase ani stă în picioare și azi, pentru că problema de fond este exact aceeași.
Ce anula, de fapt, vechea lege? O putere periculoasă
Mecanismul pe care CCR l-a anulat dădea autorității contractante o putere imensă. O transforma, practic, într-un fel de procuror și judecător ad-hoc. Un funcționar public putea decide soarta unei companii doar pe baza unor bănuieli, fără să mai aștepte un verdict de la o instanță.
O putere enormă.
Chiar Curtea explică acest derapaj în comunicatul său: „Textul permite autorităţii contractante să aprecieze, în mod anticipat, că operatorul ar fi săvârşit o abatere profesională gravă, substituindu-se instanţei penale sau autorităţii administrative competente.” O abordare care sărea calul chiar și față de Directiva europeană în materie (2014/23/UE), care leagă excluderea de o condamnare definitivă, nu de simple suspiciuni.
Impact imediat. Ce se schimbă de acum încolo
Decizia CCR este finală. Punct. Legea spune că e „definitivă şi general obligatorie”. Asta înseamnă un singur lucru: din secunda în care apare în Monitorul Oficial, nicio autoritate din România nu mai poate folosi articolul 81 alin.(4) din Legea 100/2016 ca să scoată o firmă din joc. Toate licitațiile pentru contracte de concesiune de lucrări sau servicii trebuie să se alinieze la noua realitate juridică. Firmele care sunt investigate, dar nu au o condamnare, vor putea intra în competiție de la egal la egal cu toate celelalte.
