Negociatorul Comisiei Europene a declarat că India se opune includerii unui mecanism de soluționare a disputelor privind standardele de mediu în acordul comercial cu Uniunea Europeană.
Astfel, discuțiile dintre Uniunea Europeană și India, două dintre cele mai mari economii ale lumii, se confruntă cu dificultăți mari din cauza dezacordurilor privind aplicarea normelor de mediu. Christophe Kiener, negociatorul șef al Comisiei Europene, a declarat în cadrul unei ședințe a comisiei de comerț a Parlamentului European că negocierile pe tema sustenabilității sunt „dificile”.
Dezacordurile întârzie semnarea acordului
UE și India și-au propus să finalizeze până la sfârșitul anului un acord comercial care ar deschide o piață uriașă de consumatori. Totuși, după o nouă rundă de discuții la New Delhi în luna septembrie, progresele au fost limitate. Principalul obstacol îl reprezintă mecanismul pe care UE îl dorește pentru a se asigura că India respectă angajamentele de mediu.
Concret, Christophe Kiener a declarat: „Va trebui să adaptăm abordarea pe care o adoptăm în mod obișnuit privind comerțul și dezvoltarea durabilă, pentru a ne asigura că este ceva cu care India se poate împăca.” El a subliniat: „Lipsa unui capitol despre comerț și durabilitate nu este o opțiune, dar trebuie și să ne asigurăm că acest capitol nu rămâne doar o coajă goală.”
Altfel spus, Kiener a adăugat: „Noțiunea că ar exista un mecanism de soluționare a litigiilor, cu atât mai puțin sancțiuni aplicabile acelor angajamente, ideea că angajamentele ar fi obligatorii din punct de vedere legal, că societatea civilă ar fi implicată în gestionarea acordului din această perspectivă, dar și că acele angajamente s-ar aplica la nivel subfederal , acestea sunt elemente foarte dificile pentru India.”
-
- UE dorește ca angajamentele de mediu să fie obligatorii și aplicabile la toate nivelurile administrative.
-
- India consideră aceste cerințe o intervenție în afacerile interne.
-
- Negocierile cu țările Mercosur au fost și ele marcate de dispute similare.
Experiența din acordurile comerciale anterioare ale UE
Comisia Europeană a început să includă clauze de mediu ambițioase în acordurile comerciale, inspirându-se din tratatul cu Noua Zeelandă. Acest acord permite suspendarea colaborării dacă una dintre părți încalcă Acordul de la Paris privind clima.
Totuși, Kiener a avertizat: „Nu ar trebui să cădem în iluzia că India este o țară precum Noua Zeelandă” Diferențele economice și politice sunt semnificative.
Precedentul Mercosur
Negocierile cu Mercosur, care reunește Argentina, Brazilia, Paraguay și Uruguay, au durat până în decembrie 2024 tocmai din cauza reticenței față de standardele de mediu. Acordul final include un sistem de monitorizare cu experți independenți și participarea societății civile. UE speră la un model similar cu India, dar reacția autorităților de la New Delhi arată că acest lucru va fi dificil de realizat.
Care este mecanismul CBAM și reacțiile Indiei?
Mecanismul de Ajustare la Frontieră a Carbonului (CBAM), introdus de UE în 2023, reprezintă un alt punct sensibil. Acesta impune taxe pe importurile de produse cu emisii mari de carbon, iar India percepe această măsură ca fiind una protecționistă. „CBAM a stârnit îngrijorări semnificative în rândul negociatorilor indieni”, a spus Kiener.
Ce urmează? Ambele părți au anunțat că discuțiile vor continua în luna noiembrie, însă niciuna nu pare dispusă să facă concesii majore. UE consideră că sustenabilitatea este esențială, iar India susține că dezvoltarea economică este prioritară. Este posibil un compromis? Răspunsul la această întrebare va influența viitorul relațiilor comerciale dintre cele două blocuri.
Care sunt perspectivele pentru parteneriatul UE-India?
Dacă negocierile nu vor avea succes, ambele părți pot pierde oportunități importante:
-UE ar pierde accesul la o piață uriașă,
– India ar rata investiții esențiale în tehnologii verzi.
Totodată, presiunile interne sunt mari. India se confruntă cu provocări economice, iar UE trebuie să își justifice politicile verzi în fața criticilor.
Aşadar, „Nu avem alternativă la un capitol solid privind sustenabilitatea”, a concluzionat Kiener.
Cum va arăta însă acest capitol într-un acord cu o economie în dezvoltare rapidă? Deocamdată, această întrebare rămâne fără răspuns, iar viitorul negocierilor este incert.
