Dramele românilor care au pierdut tot şi au rămas fără adăpost.

Numărul oamenilor fără adăpost din Capitală s-a dublat în ultimul timp şi posibil va creşte în continuare, din cauza crizei financiare.

Îi vedem la intrări în blocuri sau în zonele centrale unde speră să reuşească să găsească ceva de mâncare. Sunt adesea judecaţi, învinuiţi şi stigmatizaţi deoarec nu mai au nimic pe lume, însă poveştile lor de viaţă pot fi, în multe situaţii, ale oricărora dintre noi.

Astfel că, Antena 3 CNN vă prezintă şase oameni al căror destin i-a dus la adăpostul de noapte. Un inginer, o asistentă medicală, un şofer de TIR, un emigrant din Cameron, un asistent social şi o agentă de pază.

La vârsta de 83 de ani, Violeta Boierescu, fostă asistentă medicală a ajuns la adăpost. Mai multe decizii neinspirate, plus nişte bani împrumutaţi pe care nu i-a mai recuperat au lăsat-o în stradă.

Dramele oamenilor care au rămas fără tot ce au avut. Poveşti incredibile

În plus, complicaţii ani ’90 l-au transformat în om fără adăpost şi pe Radu Calomfirescu. Inginer, absolvent de mecanică fină imediat după Revoluţie. Fostul inginer vine şi pleacă din centrul de noapte de circa 8 ani. A dormit şi pe stradă, în parcuri, pe bănci, uneori mai reuşeşte să se angajeze şi să îşi plătească o chirie, însă nu durează mult.

De asemenea, tot ce a avut a pierdut şi Lucian Ivănaş. Acesta a fost şofer de TIR, a văzut toată lumea, din Damasc în Olanda şi a fost căsătorit timp de 19 ani. Are doi copii mari, care în prezent sunt în străinătate.

Iar, Gabriel Lazăr a devenit din asistent social, asistat social. Diagnosticat cu o afecţiune mentală, nu a mai găsit de lucru şi nimeni nu a fost acolo să îl ajute. Despre neputinţa şi momentul când nu au mai putut vorbesc cei mai mulţi.

Numărul oamenilor fără adăpost din Capitală s-a dublat în ultima perioadă

Așadar, viaţa pe stradă nu e deloc uşoară: alienarea socială, singurătatea, bolile pe care nu le pot trata, violenţa stradală, pe toate le experimentează cei fără adăpost.

Ministerul Muncii a avut un proiect în urmă cu câţiva ani menit tocmai să găsească soluţii pentru aceşti oameni, care la un moment dat nu mai reuşesc să se descurce. Dar în acest moment nu există un sistem integrat, nici măcar un tablou real al situaţiei, cu atât mai puţin al soluţiilor.

Iar Capitala atrage ca un magnet oamenii săraci, care speră să găsească aici mijloace să supravieţuiască.

Cei mai mulţi dintre ei ajung în adăpostul de noapte.