Israelul refuză retragerea din teritoriile ocupate. Ce e în joc pentru pacea regională și Strâmtoarea Hormuz
Ministrul israelian al Apărării, Israel Katz, a declarat luni că forțele terestre israeliene vor rămâne „pe termen nelimitat” în teritoriile controlate de Israel în Liban, Siria și Fâșia Gaza, cu patru zile înaintea semnării în Elveția a memorandumului de înțelegere dintre SUA și Iran, prezentat ca bază pentru încetarea războiului și redeschiderea Strâmtorii Hormuz.
Mai precis, poziția anunțată de Katz lovește chiar una dintre condițiile politice sensibile ale înțelegerii: Iranul a legat acordul interimar de încetarea atacurilor israeliene asupra Hezbollah în Liban. Iar dacă această condiție nu este respectată, acordul care ar urma să intre în aplicare după semnarea de vineri riscă să pornească deja cu o dispută majoră între părțile implicate.
Miza trece dincolo de front. Strâmtoarea Hormuz este o rută energetică esențială, iar redeschiderea ei fără taxe și ridicarea blocadei navale americane asupra porturilor iraniene ar reduce presiunea asupra comerțului și a piețelor de energie. Pentru statele europene, inclusiv România, asta înseamnă că orice nouă escaladare în zonă poate menține volatilitatea la energie și poate complica transportul maritim într-un moment în care acordul era prezentat drept un pas de dezescaladare.
Israelul a lansat războiul alături de SUA pe 28 februarie și a continuat ostilitățile cu Hezbollah din Liban. Duminică, aviația israeliană a bombardat suburbiile sudice ale Beirutului, acțiuni care, potrivit informațiilor disponibile până acum, au fost aproape să deraieze negocierile. Katz a mers mai departe luni și a avertizat că, dacă Iranul atacă Israelul ca reacție la loviturile israeliene din Liban, răspunsul va veni cu „mare forță”.
Memorandumul anunțat duminică nu intră în vigoare înainte de semnarea din Elveția
Acordul dintre Washington și Teheran a fost anunțat duminică, mai întâi de Pakistan. Premierul Pakistanului, Shehbaz Sharif, a susținut că „ambele părți au declarat încetarea imediată și permanentă a operațiunilor militare pe toate fronturile, inclusiv în Liban”. Numai că această formulare intră acum în contradicție directă cu poziția publică a ministrului israelian al Apărării.
Donald Trump a confirmat ulterior pe social media că a dat „autorizarea deplină pentru deschiderea fără taxe a Strâmtorii Hormuz și, simultan, autorizarea eliminării imediate a blocadei navale a Statelor Unite”. După aceea, președintele american a nuanțat și a precizat că strâmtoarea nu se va deschide înainte de semnarea de vineri.
Ministrul adjunct de Externe al Iranului, Kazem Gharibabadi, a confirmat la televiziunea de stat existența acordului, dar a spus că Iranul nu va începe implementarea înainte de semnarea programată vineri. Potrivit France24, aceeași poziție a fost transmisă și prin secretariatul Consiliului Suprem de Securitate Națională, care a afirmat că războiul pe toate fronturile „se va încheia imediat și permanent începând din această seară” și că blocada americană „va fi încheiată imediat și în totalitate”.
În imaginile de mai jos este reluată una dintre reacțiile publice care au însoțit anunțul acordului, într-un moment în care textul lui complet și mecanismele de verificare nu au fost făcute publice.
Problema nucleară are un termen de 60 de zile, deși negocierile similare au durat ani
Memorandumul nu rezolvă de la început dosarul care a stat ani la baza tensiunilor dintre SUA și Iran: stocul de uraniu puternic îmbogățit și programul atomic iranian. Pentru aceste puncte, acordul oferă 60 de zile, cu posibilitatea unei prelungiri dacă nu se ajunge la o rezoluție, potrivit a doi oficiali pakistanezi de rang înalt care au vorbit sub protecția anonimatului.
Comparația arată cât de ambițios este calendarul. Acordul nuclear din 2015, din care Donald Trump s-a retras unilateral în primul său mandat, a avut nevoie de ani de negocieri pentru a ajunge la o formulă acceptată. Acum, același tip de subiect este împins într-un termen de 60 de zile, ceea ce ridică întrebări despre cât de solid poate fi compromisul.
Dar nici partea procedurală nu este închisă. Nu este clar cine va semna din partea Iranului vineri, în Elveția. Vicepreședintele SUA, JD Vance, a declarat la Fox News: „Cu siguranță intenționez să fiu acolo, dar este posibil ca președintele însuși să fie acolo.” Asta înseamnă că nici delegația americană nu este fixată complet cu câteva zile înainte de semnare.
Israelul controlează circa 1.000 de kilometri pătrați, iar refuzul de retragere schimbă datele armistițiului
În ultimii doi ani și jumătate, Israelul a preluat controlul asupra a aproximativ 1.000 de kilometri pătrați de teritoriu în Gaza, Liban și Siria, o suprafață puțin mai mică decât orașul New York. Tocmai de aceea declarația lui Katz nu este o simplă formulă politică, ci un anunț despre menținerea unei prezențe militare pe un teritoriu comparabil cu un mare oraș.
„Israelul nu se va retrage din teritoriile ocupate în Liban, Siria și Gaza.”
Aceasta este fraza care pune presiune pe mediatorii care au împins acordul de duminică. Qatarul, menționat de partea iraniană drept unul dintre mediatori, ar fi avut deja 17 ore de negocieri la Teheran, iar săptămâna aceasta sunt programate întâlniri pregătitoare separate la Doha. Agenda exactă a acestor discuții nu a fost anunțată.
Și în SUA există deja semne de neîncredere. Senatorul american Lindsey Graham din Carolina de Sud, care l-a descris pe JD Vance drept „arhitectul acordului”, a scris online că este „oarecum îngrijorat că viziunea Iranului asupra acordului pare diferită de ceea ce susține echipa de negociere americană”.
Până acum, Israelul a precizat că nu este parte la negocieri. Numai că, prin controlul militar din Liban, Siria și Gaza și prin continuarea loviturilor asupra Hezbollah, guvernul israelian poate influența direct dacă armistițiul extins anunțat duminică capătă efect real sau rămâne doar o formulă politică. Următorul test este vineri, în Elveția, când acordul ar urma să fie semnat oficial, iar implementarea să poată începe.
