Keith Thomas și-a recuperat 86% din forța brațului drept
După 35 de săptămâni, forța brațului drept al lui Keith Thomas a crescut cu 86%, iar cea a brațului stâng cu 62%. Pentru un pacient rămas paralizat de la piept în jos după un accident de scufundare produs în 2020, diferența nu stă doar în procente, ci în faptul că și-a recăpătat parțial controlul mâinilor și o senzație de atingere.
Sistemul a fost dezvoltat de cercetătorii de la Feinstein Institutes for Medical Research și încearcă să ocolească leziunea măduvei spinării, nu să o compenseze printr-un dispozitiv extern.
Miza practică este aici. Spre deosebire de alte interfețe creier-computer care permit controlul unui computer, al unui braț robotic sau al unui scaun rulant, această tehnologie trimite comanda direct spre mușchii pacientului. Cu alte cuvinte, ținta nu este doar o interfață, ci reluarea unei părți din mișcarea corpului și a sensibilității.
Cum funcționează bypass-ul neuronal dublu
Algoritmul de învățare automată captează intenția de mișcare din activitatea cerebrală și trimite impulsuri electrice către antebraț. Leziunea măduvei spinării este astfel ocolită, iar mușchii sunt reactivați direct. Totuși, sistemul nu lucrează într-un singur sens.
Senzorii de presiune trimit informația înapoi către creier, sub formă de stimulare electrică. Așa apare feedback-ul senzorial, adică o senzație parțială de atingere. Iar aici este pasul care schimbă datele problemei pentru recuperare: pacientul nu doar încearcă să miște, ci primește și un răspuns tactil.
În testele relatate de Playtech, Thomas a reușit să ridice coji goale de ou fără să le spargă în 87% dintre încercări. Proba spune concret cât de fin poate fi controlul: nu doar prindere, ci dozarea forței în sarcini fragile.
Contextul contează. Interfețele creier-computer au avansat rapid, iar exemplele recente includ pacientul Neuralink care poate controla un computer și alte sisteme prin care pacienții manevrează brațe robotizate sau scaune rulante. Diferența acestui caz este că impulsul ajunge în mușchii proprii ai pacientului, nu într-o mănușă robotică externă sau într-un alt dispozitiv.
Comparativ, un implant cerebral aprobat în China controlează o mănușă robotică externă. Sistemul folosit în cazul lui Thomas merge pe altă direcție: reactivează mușchii pacientului.
Unde trebuie privită limita acestui rezultat
Rezultatul rămâne experimental și nu poate fi extins automat la alți pacienți. Sunt necesare teste pe mai multe persoane pentru a arăta dacă metoda este sigură, eficientă și dacă poate produce rezultate similare pe termen lung.
Există însă un semn care interesează direct cercetarea de aici înainte. O parte dintre îmbunătățirile motorii s-au menținut luni întregi după oprirea intervenției. Asta susține ipoteza că sistemul nervos s-ar putea adapta, deși această parte rămâne neconfirmată.
Data la care vor începe testele extinse pe alți pacienți nu este precizată.
Citește și:
- Maia Sandu a cerut returnarea sumelor nemeritate în scandalul Moldatsa. Cine sunt vizații și ce bani pot fi recuperați
- Trei brățări preistorice din aur, expuse în premieră la MNIR. Cum au fost recuperate dintr-un dosar clasat
- Elicopter american prăbușit în Ormuz. Piloții au fost recuperați de vehicul autonom
