O terapie cu nanoparticule a crescut cu 50% supraviețuirea la șoarecii cu glioblastom

O terapie experimentală dezvoltată la Oregon State University a prelungit cu 50% timpul median de supraviețuire la șoarecii cu glioblastom. Mecanismul prin care tratamentul ajunge în creier reprezintă noutatea cheie: nanoparticule lipidice încărcate cu ARN mesager și acoperite cu manoză, un zahăr înrudit cu glucoza.
Cercetătorii au mărit de șase ori acoperirea suprafeței nanoparticulelor față de starea inițială, conectând chimic manoza la colesterol. Acest pas le permite să concureze cu glucoza din sânge și să folosească transportorul GLUT1 pentru a traversa bariera hematoencefalică. Această rețea de protecție apără sistemul nervos central, dar blochează și multe terapii destinate tumorilor cerebrale.
Glioblastomul, o boală cu puține opțiuni de tratament
Miza este directă pentru o boală cu foarte puține opțiuni eficiente. Glioblastomul, cea mai agresivă formă de cancer cerebral, afectează aproximativ 3,19 persoane din 100.000 în SUA, apare mai des la bărbați, iar vârsta mediană la diagnostic este de 64 de ani. Peste 95% dintre pacienți mor în decurs de cinci ani, iar mai puțin de 30% supraviețuiesc doi ani.
Studiul publicat în Journal of Controlled Release aduce un rezultat important din două motive: tratamentul a trecut de bariera hematoencefalică și a direcționat încărcătura terapeutică spre celulele tumorale, fără toxicitate măsurabilă asupra organelor după doze repetate.
Potrivit Sciencedaily, celulele de glioblastom exprimă transportorul GLUT1 la un nivel de trei ori mai mare decât țesutul cerebral normal. Aceasta explică de ce particulele se acumulează preferențial în tumori după ce intră în creier, în loc să se distribuie similar în țesutul sănătos.
ARNm-ul din interiorul nanoparticulelor face celulele să producă PTEN, o proteină care împiedică dezvoltarea necontrolată a tumorii și care este adesea lipsă sau inactivă în glioblastom. Un derivat de colesterol încărcat pozitiv protejează acest ARNm, permițându-i să ajungă la țintă.
„Sângele conține concentrații relativ ridicate de glucoză, iar cu asta concurează nanoparticulele pentru atenția GLUT1. Pentru ca nanoparticulele să o obțină, au nevoie de o suprafață dens acoperită cu zahăr, iar aceasta este inovația noastră centrală. Prin conectarea chimică a manozei la colesterol, o componentă structurală majoră a nanoparticulelor, am îmbunătățit acoperirea suprafeței de șase ori.”
Oleh Taratula, cercetător la OSU College of Pharmacy, a explicat punctul în care multe tratamente pentru cancerul cerebral se opresc: competiția cu glucoza din sânge pentru accesul la mecanismele de transport spre creier.
„Glioblastomul este reprogramat metabolic și exprimă GLUT1 la niveluri de trei ori mai mari decât țesutul cerebral normal, astfel încât particulele se acumulează preferențial în țesutul tumoral după ce traversează bariera hematoencefalică. Și restabilirea expresiei PTEN în celulele tumorale reintroduce controlul creșterii. Pe parcursul administrării de doze repetate, micșorarea tumorii a avut loc fără nicio toxicitate măsurabilă asupra organelor.”
Olena Taratula, cercetător la OSU College of Pharmacy, leagă astfel cele două componente ale tratamentului: intrarea în creier și efectul biologic din interiorul tumorii. Studiul nu precizează procentul exact al micșorării tumorii și nici când ar putea începe testele clinice pe oameni.
Mecanismul de acțiune: dublă selecție și livrare țintită
Această terapie încearcă să rezolve simultan două filtre. Primul este bariera hematoencefalică, ce împiedică medicamentele să pătrundă în sistemul nervos central. Al doilea este selectivitatea: celulele de glioblastom au GLUT1 de trei ori mai mult decât țesutul cerebral normal, iar acest detaliu metabolic permite acumularea preferențială în tumoră.
Pentru pacienții afectați de glioblastom, direcția de cercetare vizează acum nu doar un nou compus anticancer, ci și o metodă de livrare care să treacă de „paznicii” creierului și să ducă exact acolo codul biologic necesar producerii proteinei PTEN.
Citește și:
- În joc este supraviețuirea psihică a prizonierilor de război. Ce arată cazul lui Oleksandr Ivanov după 1.495 de zile
- Kievul în criză energetică: Supraviețuirea pe timp de iarnă
- Viespea parazit care a trăit pe vremea dinozaurilor, avea dezvoltat un mecanism bizar pentru a asigura supraviețuirea speciei














