Leonardo Badea (BNR): Finanțarea sectorului transporturilor va fi întotdeauna pe lista de priorități strategice ale României
„Gutta cavat lapidem non vi, sed saepe cadendo” (Picătura formează o gaură în piatră, nu prin forță, ci prin cădere repetată)
Importanța sectorului transporturilor în economie și societate
Importanța sectorului transporturilor în economie și societateÎn societatea contemporană, mobilitatea este esențială și se manifestă în diverse forme. Deși pandemia a dus la o scădere temporară a circulației persoanelor și, indirect, a bunurilor, adaptarea la noua normalitate va promova metode mai sigure de călătorie și transport, nu o diminuare a acestora.
Astfel, un sistem de transport complex, care să răspundă nevoilor sociale, devine crucial pentru asigurarea mobilității populației și a transportului eficient al bunurilor, având în vedere atât sănătatea publică, cât și eficiența economică. De asemenea, acest sistem trebuie să se alinieze cerințelor de sustenabilitate și raționalitate ecologică actuale.
Sectorul transporturilor joacă un rol vital în economia națională, acționând ca un liant între diverse industrii. Un sistem de transport eficient și adaptabil, care oferă soluții de mobilitate inteligente și durabile, este fundamental pentru sănătatea economică și calitatea vieții. Totuși, sistemul actual se confruntă cu provocări semnificative legate de mediu, sănătatea umană și sustenabilitate. Modelele de mobilitate actuale sunt extrem de dependente de vehiculele personale, influențând stilul de viață al cetățenilor și structura urbană, cu efecte negative asupra utilizării durabile a terenurilor.
La nivel global, sectorul transporturilor necesită investiții considerabile pentru modernizare și dezvoltare. În contextul economic actual, unde cheltuielile pentru sănătate și alte măsuri sociale devin priorități, resursele pentru aceste investiții sunt insuficiente și se preconizează că această situație va persista. De aceea, selecția proiectelor devine crucială. În România, nevoia de dezvoltare este atât de mare încât nu este vorba doar de alegerea proiectelor, ci și de prioritizarea acestora în funcție de urgență, având în vedere că majoritatea proiectelor de infrastructură sunt utile, dar unele necesită o execuție mai rapidă.
O rețea de transport modernă și eficientă contribuie la reducerea costurilor, creșterea productivității și îmbunătățirea accesului la piețele de desfacere pentru antreprenori, dar și la creșterea calității vieții cetățenilor. În special pentru operatorii de transport, care contribuie semnificativ la PIB și la balanța de plăți, beneficiile sunt directe și esențiale. Din perspectiva cetățenilor, calitatea serviciilor de transport, accesibilitatea, costurile și timpul de călătorie au devenit extrem de importante, influențând timpul disponibil pentru muncă, familie și relaxare, având un impact semnificativ asupra bugetului personal și accesului la diverse resurse (cumpărături, servicii medicale, educație, activități recreative).
Necesitatea unei funcționări eficiente a sectorului transporturilor se manifestă prin:
- Asigurarea aprovizionării cu bunuri și produse intermediare necesare activităților economice, precum și cu produse finale pentru consumul populației,
- Facilitarea exporturilor intra și extracomunitare la costuri competitive, având în vedere că pentru consumatorul final contează nu doar prețul produsului, ci și costul de achiziție,
- Sprijinirea turismului și a circulației persoanelor în scopuri de afaceri și personale,
- Menținerea unui nivel de încredere în funcționarea economiei naționale.
Colaborarea internațională este esențială pentru modernizarea României, iar facilitarea circulației persoanelor și bunurilor este vitală în acest context.
Statistici esențiale privind sectorul transporturilor în economie
În 2019, sectorul transporturilor și depozitării a înregistrat o cifră de afaceri cumulată de 57 miliarde de lei, situându-se printre cele cinci industrii principale dominate de capitalul privat românesc (aproximativ 67% din capitalul celor peste 42.000 de companii din sector). Acest sector generează cea mai mare valoare adăugată brută dintre toate sectoarele economiei locale, respectiv 46 miliarde de lei, și contribuie cu aproximativ 25% la exporturile de servicii ale României.
Numărul angajaților din acest domeniu este de aproximativ 400.000 de persoane, plasând România pe locul patru în Uniunea Europeană (după Lituania, Letonia și Finlanda) în ceea ce privește ponderea angajaților din sector în totalul forței de muncă. Sectorul transporturilor și depozitării se află printre primele cinci industrii angajatoare din sectorul privat, iar două dintre cele mai importante ocupații din România sunt specifice acestui sector.
În noul context economic, sectorul a fost supus unui șoc sever din cauza restricțiilor impuse, dar a reușit să continue activitățile esențiale, găsind soluții pentru transportul de marfă și asigurând întoarcerea cetățenilor în țară, precum și continuarea serviciilor de poștă și curierat. În timp ce autoritățile publice caută modalități de gestionare a pandemiei, prioritatea principală a companiilor din sectorul transport și depozitare a fost menținerea furnizării de servicii și bunuri pentru toate categoriile de beneficiari.
O altă caracteristică importantă a sectorului este ponderea semnificativă a capitalului public, în special în sub-sectorul transporturilor aeriene (29%) și în activitățile de poștă și curierat (28%).
Cu excepția transportului pe apă, toate celelalte sub-sectoare din domeniul transporturilor și depozitării au înregistrat creșteri ale cifrei de afaceri în ultimii zece ani. Deși valoarea adăugată brută generată în 2018 de acest sector a fost printre cele mai mari din România, ponderea sa în cifra de afaceri se situează doar pe locul 13, cu 43%. Această situație reflectă faptul că România se află pe penultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește valoarea adăugată brută per angajat în sectorul transport și depozitare (14.400 euro per angajat, sub media europeană de 47.000 euro).
O parte mai puțin vizibilă a acestui sector, stocul de spații industriale și logistice, a crescut cu 50% în ultimii trei ani, conform Colliers Internațional, ajungând la 4,6 milioane de metri pătrați, iar în 2019 au fost livrate spații noi cu o suprafață totală de peste 400.000 de metri pătrați.
Consecințele pandemiei COVID-19
Sectorul transporturilor și logisticii a fost printre cele mai afectate domenii economice la începutul crizei COVID-19, atât la nivel european, cât și local. După perioada de stare de urgență, transporturile au fost printre primele activități care au revenit rapid, datorită cererii mari pentru bunuri esențiale și a creșterii semnificative a vânzărilor online și livrărilor la domiciliu. Totuși, anumite sub-sectoare, în special transportul aerian și maritim, continuă să resimtă presiuni considerabile.
Impactul economic al crizei COVID-19 a fost semnificativ pentru companiile din transportul de pasageri, având în vedere restricțiile de circulație impuse atât în România, cât și în alte țări, precum și temerile de infectare ale potențialilor utilizatori.
Din fericire, efectul crizei asupra sub-sectoarelor transportului de marfă și depozitării a fost moderat, deoarece acestea au continuat să asigure livrările de bunuri de consum către distribuitori și populație, inclusiv prin servicii de curierat.
Statisticile oficiale din perioada de vârf a crizei COVID-19 arată că aproape 75.000 de contracte de muncă din sectorul transporturilor și depozitării au fost suspendate, echivalentul a aproximativ 19% din totalul forței de muncă, o proporție mai mică decât media de 21,9% la nivelul întregii economii locale și departe de impactul sever resimțit în sectoare precum HORECA (aproximativ 56,6%) sau industria prelucrătoare (circa 25,8%).
Sprijinul politicilor europene pentru sector
Importanța sectorului transporturilor, nu doar în România, este subliniată de atenția specială pe care o primește în cadrul strategiilor și programelor europene. Politica rețelei transeuropene de transport (TEN-T) vizează dezvoltarea unei rețele integrate de căi ferate, drumuri, căi navigabile interioare, rute maritime, porturi, aeroporturi și terminale feroviare. Scopul final este de a reduce lacunele, a elimina blocajele și barierele tehnice, precum și de a întări coeziunea socială, economică și teritorială în Uniunea Europeană.
Pe lângă construirea unei noi infrastructuri fizice, politica TEN-T promovează inovația, noile tehnologii și soluțiile digitale pentru toate modurile de transport. Obiectivele includ utilizarea mai eficientă a infrastructurii, reducerea impactului asupra mediului, creșterea eficienței energetice și îmbunătățirea siguranței. TEN-T cuprinde două „straturi” de rețea:
- Rețeaua principală, care include cele mai importante conexiuni, ce leagă nodurile esențiale și care trebuie finalizată până în 2030.
- Rețeaua cuprinzătoare, care acoperă toate regiunile europene și care trebuie finalizată până în 2050.
Coloana vertebrală a rețelei centrale de transport din Uniunea Europeană este formată din cele nouă coridoare de bază, menite să faciliteze dezvoltarea coordonată a rețelei. România beneficiază de două dintre aceste coridoare, ceea ce îi conferă un avantaj comercial și strategic, precum și un potențial crescut de integrare și coeziune la nivel european.
Conform Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, se estimează că în perioada 2020-2021, TEN-T va include 89.500 de kilometri de drumuri și 94.000 de kilometri de căi ferate. Sistemul de căi navigabile interioare va măsura 11.250 de kilometri, incluzând 210 porturi fluviale. Rețeaua TEN-T va include, de asemenea, 294 de porturi maritime și 366 de aeroporturi.
O componentă a strategiei maritime europene este proiectul „Fast Danube”, care ar putea asigura navigabilitatea pe Dunăre pe tot parcursul anului, plasând România într-o poziție dominantă în regiune. Odată cu adoptarea Green Deal, UE consideră transportul pe ape interioare ca fiind cea mai ecologică soluție pentru viitorul transportului de mărfuri. Sectorul transporturilor reprezintă o oportunitate pentru România de a valorifica potențialul său geografic și de a beneficia de numeroase programe de sprijin și dezvoltare strategică din partea Uniunii Europene. Accesul la Marea Neagră, cel mai lung parcurs de Dunăre, porturi importante din Marea Neagră și coridoare esențiale pentru tranzitul bunurilor și călătorilor sunt resurse valoroase, iar utilizarea lor eficientă depinde de noi.
Dezvoltarea transporturilor dintr-o perspectivă ecologică
Dezvoltarea infrastructurii și serviciilor de transport nu poate fi privită doar dintr-o perspectivă cantitativă (ex. kilometri de drumuri, căi ferate, parcuri auto), deoarece transporturile sunt una dintre principalele surse de presiune asupra mediului, contribuind la schimbările climatice și generând poluare fonică. Conform Agenției Europene de Mediu, activitățile de transport consumă aproximativ o treime din energia finală totală în Uniunea Europeană, majoritatea provenind din resurse fosile neregenerabile.
În Uniunea Europeană, creșterea economică favorabilă din anii anteriori (până la criza pandemică) a dus la intensificarea activităților de transport, dar adoptarea tehnologiilor mai puțin poluante nu a avut un ritm similar, ceea ce a condus la o creștere a emisiilor de gaze cu efect de seră din acest sector, ajungând la aproximativ un sfert din totalul emisiilor. Aceasta, în ciuda îmbunătățirii standardelor de calitate a carburanților și a emisiilor vehiculelor rutiere. Din totalul poluării generate de transporturi, peste 70% provine din transportul rutier, restul fiind în principal din transportul maritim și aerian. OCDE estimează că 60% din emisiile globale actuale provin din infrastructură, ceea ce înseamnă că infrastructura pe care o construim acum va influența capacitatea noastră de a atinge obiectivele Net Zero pentru 2050, conform Acordului de la Paris.
În orașe, în special în marile aglomerări urbane, transporturile rămân o sursă majoră de poluare atmosferică, iar poluarea fonică reprezintă o altă cauză semnificativă de efecte negative asupra sănătății.
Spre deosebire de criza provocată de pandemia COVID-19, care poate fi gestionată prin vaccinare, schimbările climatice necesită o abordare complexă, fără o soluție unică. Este esențial să adoptăm măsuri continue și energice în toate domeniile pentru a transforma stilul de viață și funcționarea economiei într-un model sustenabil.
Astfel, dezvoltarea și modernizarea sectorului transporturilor trebuie să aibă o dimensiune ecologică. Criza COVID-19 a evidențiat vulnerabilitatea economiei actuale (ex. dependența de lanțuri de aprovizionare lungi) și necesitatea de a ne întări reziliența la amenințările viitoare, dintre care schimbările climatice sunt o certitudine. De aceea, în ciuda urgenței crizei sanitare, apelurile din partea guvernelor, sectorului privat și organizațiilor civile pentru stimulente ecologice rămân relevante. Este crucial ca investițiile în infrastructură să fie condiționate de respectarea standardelor de durabilitate și a obiectivelor climatice.
Abordarea graduală este esențială – dar fără a pierde timpul!
Economia globală se confruntă cu pierderi de trilioane de dolari din cauza pandemiei, ceea ce riscă să amplifice falimentele, să întârzie recuperarea economică și să genereze șomaj crescut. Guvernele din întreaga lume caută să implementeze pachete de stimulare pentru a promova o creștere economică durabilă, iar proiectele de infrastructură sunt văzute ca o soluție eficientă. Investițiile în infrastructură sunt percepute ca având un impact pozitiv imediat asupra creșterii economice (prin crearea de locuri de muncă și susținerea PIB-ului) și pe termen lung (prin îmbunătățirea accesibilității la locuri de muncă și educație, precum și prin creșterea egalității).
Un studiu realizat de Business Roundtable în SUA pe o perioadă de 20 de ani arată că pentru fiecare dolar investit în infrastructură, se generează un efect de antrenare de 3,7 dolari suplimentari în economie.
Deoarece România nu dispune în prezent de capacitatea necesară pentru a implementa eficient proiecte de amploare națională, o strategie de îmbunătățire graduală a infrastructurii, desfășurată pe o perioadă extinsă, ar putea aduce beneficii semnificative.
„O călătorie de o mie de mile începe cu un pas,” spune un proverb chinezesc. Este important ca pașii să fie rapizi, iar pauzele să fie rare, pentru a ajunge la destinație într-un timp rezonabil.
În mod similar, dezvoltarea infrastructurii de transporturi necesită un calendar de acțiuni concrete și termene fezabile, orchestrate central, care să includă lucrări și proiecte de dimensiuni mai mici, dar interconectate, toate parte a unei viziuni unitare.
Aceasta a fost și abordarea anterioară. România dispune deja de un Master Plan General de Transport (MPGT) cu orizont 2030, adoptat prin hotărârea guvernului la sfârșitul anului 2016, care este actualizat periodic.
Extinderea și modernizarea infrastructurii de transport se va desfășura pe parcursul a zeci de ani, dar este esențial ca rezultatele să fie vizibile constant, pe parcursul fiecărui trimestru și lună. De asemenea, întreținerea infrastructurii trebuie să fie un proces continuu. Din păcate, în ciuda unei abordări corecte, consider că există cel puțin trei inconsistențe care au dus la rezultate sub așteptări:
- Inconsistența temporală, cu perioade de efort intens alternând cu momente în care progresul a fost minim sau inexistent.
- Deficiențe în viziunea globală și coordonarea centralizată a diverselor proiecte, ceea ce a dus la o interconectare insuficientă și la o integrare deficitară într-o rețea multinodală.
- Planificarea și alocarea inadecvată a resurselor pentru întreținerea segmentelor existente, ceea ce a dus la deteriorarea prematură a unor componente esențiale ale rețelei, necesitând astfel eforturi financiare și logistice mai mari pentru reabilitare comparativ cu întreținerea periodică.
Prin urmare, similar proverbului chinezesc care afirmă că o călătorie de o mie de mile începe cu un singur pas, este crucial să menținem o ritmicitate constantă, să nu ne abatem de la traseu și să evităm regresul.
Consensul Politic și Strategia de Implementare
Strategia și revizuirile sale trebuie să fie acceptate prin consens politic, implicând majoritatea partidelor, inclusiv opoziția, pentru a asigura continuitatea fără fluctuații semnificative în ritm sau intensitate, indiferent de schimbările politice. În acest sens, armonizarea prevederilor MPGT cu strategiile și calendarele instituțiilor europene este esențială.
Finanțarea Infrastructurii: Provocări și Oportunități
Consider că una dintre cele mai mari vulnerabilități ale MPGT este lipsa surselor de finanțare adecvate. Astfel, integrarea în planurile europene de dezvoltare a transporturilor devine crucială. Adaptarea rapidă a MPGT la noile standarde europene privind infrastructura „verde” ar putea facilita accesul la fonduri nerambursabile și ar oferi oportunități pentru emiterea de obligațiuni verzi, din ce în ce mai căutate pe piețele internaționale.
Managementul Eficient al Proiectelor
O altă provocare majoră în implementarea MPGT este capacitatea de a gestiona eficient proiectele. Inconsistența în eficiența gestionării activităților complexe este adesea o problemă de mentalitate. Este necesară o organizare și guvernanță care să motiveze personalul să rămână dedicat, indiferent de schimbările politice.
Implicarea Investitorilor Privați
Pe fondul dificultăților guvernelor de a gestiona și finanța infrastructura, s-a observat o tendință de adaptare legislativă pentru a încuraja participarea privată. Patru factori contribuie la creșterea implicării investitorilor privați:
- Restricții fiscale: Cheltuielile sociale cresc presiunea asupra finanțelor publice, iar datoriile acumulate limitează capacitatea de investiție. Infrastructura de transport, având o valoare semnificativă, devine o țintă pentru privatizare.
- Costuri operaționale ridicate: Întreținerea infrastructurii publice este adesea mai costisitoare decât în sectorul privat, iar subvențiile nu stimulează eficiența.
- Subvenții încrucișate: Multe infrastructuri sunt subvenționate din alte surse, ceea ce poate duce la o gestionare ineficientă. Privatizarea poate reduce aceste subvenții.
- Egalizare: Investițiile publice sunt adesea influențate de presiuni politice, ceea ce poate genera costuri suplimentare. Privatizarea poate elimina aceste constrângeri.
Parteneriate Public-Private (PPP)
În ultimele decenii, sectorul privat a jucat un rol tot mai important în finanțarea infrastructurii de transport prin parteneriate public-private (PPP). Aceste colaborări au ajutat multe țări să își mențină și extindă rețelele de drumuri. Guvernele pot oferi subvenții pentru a atrage investitori privați, facilitând astfel construcția de noi autostrăzi și poduri.
Instrumente Diverse de Finanțare
Sectorul financiar a evoluat rapid, oferind administrației publice o varietate de instrumente pentru finanțarea proiectelor de infrastructură, dincolo de impozite. Proiectele dezvoltate prin vehicule speciale, cum ar fi SPV-urile, pot beneficia de diverse tipuri de finanțare, inclusiv acțiuni preferențiale sau obligațiuni garantate.
Concluzii și Recomandări
Viitorul transportului se va concentra pe surse de energie noi și tehnologii inovatoare. Industria va evolua prin integrarea sistemelor de operare, utilizarea inteligenței artificiale și noi metode de construcție. Este esențial ca toate părțile implicate să colaboreze pentru a asigura o dezvoltare sustenabilă și eficientă a infrastructurii de transport.
As tot mai multe companii își propun să obțină avantaje competitive prin digitalizare, viitorul transportului ar putea aduce oportunități semnificative, cum ar fi utilizarea dronelor, odată ce provocările legate de reglementare și siguranță sunt soluționate.
Teme Cheie în Inovația Transporturilor
Inovația în sectorul transporturilor se poate împărți în trei direcții principale:
- Adoptarea tehnologiilor inteligente și dezvoltarea infrastructurii necesare
- Promovarea electrificării și reducerea emisiilor poluante
- Creșterea autonomiei vehiculelor și optimizarea costurilor
Viitorul mobilității se conturează ca o rețea integrată, în care toate modurile de transport sunt interconectate, facilitând o experiență de călătorie fluidă.
Strategii pentru Viitorul Transportului
Având în vedere importanța transporturilor în economia globală și impactul crizei COVID-19, este esențial să ne concentrăm pe câteva inițiative strategice:
- Revizuirea documentelor strategice: Este necesară actualizarea și adaptarea documentelor precum Strategia Națională pentru Competitivitate și Master Planul General de Transport, pentru a se alinia la noile obiective europene privind mediu și schimbările climatice.
- Optimizarea fondurilor nerambursabile: Criteriile de alocare a fondurilor guvernamentale ar trebui să fie revizuite pentru a facilita accesul companiilor din sector la resurse destinate dezvoltării infrastructurii, inclusiv prin emisiuni de obligațiuni verzi.
- Consolidarea parteneriatelor public-private: Continuarea eforturilor de mobilizare a diverselor surse de finanțare, pe lângă bugetul național și fondurile europene, este crucială.
- Îmbunătățirea infrastructurii turistice: Extinderea și reabilitarea infrastructurii în zonele cu potențial turistic semnificativ va contribui la dezvoltarea economică uniformă și la reducerea disparităților regionale.
Importanța Infrastructurii în Economie
Infrastructura reprezintă o prioritate economică globală. Proiectele complexe sunt inițiate nu doar pentru utilitate, ci și pentru a stimula creșterea economică și a moderniza rețelele de transport, răspunzând astfel cerințelor tot mai diverse ale populației. Având în vedere urbanizarea rapidă și complexitatea economică, se estimează că cererea pentru modernizarea infrastructurii va continua să crească semnificativ în următoarele decenii.
Provocările Sectorului Infrastructurii
Spre deosebire de alte industrii care au adoptat rapid inovațiile tehnologice, sectorul infrastructurii nu a valorificat pe deplin cele mai recente tehnici și instrumente. Infrastructura actuală nu doar că îmbătrânește, dar și metodele de planificare și construcție devin rapid depășite. Având în vedere necesitatea unor investiții de miliarde de euro pentru întreținerea și dezvoltarea infrastructurii existente, este esențial să adoptăm o abordare diferită. Trebuie să identificăm prioritățile corecte, să implementăm cele mai recente progrese tehnologice și să căutăm surse de finanțare rapide și flexibile.
În concluzie, este important să ne amintim de cuvintele lui James Joyce: „Mâine voi fi ceea ce am ales astăzi să fiu.” Aceasta ne reamintește că alegerile de astăzi vor contura viitorul nostru.
