Leonardo Badea (BNR): Soluțiile de reconstrucție economică trebuie să țintească și viitorul, nu doar prezentul
Leonardo Badea, viceguvernatorul BNR, a afirmat:
„Societatea noastră se află într-un moment crucial, la o răscruce a evoluției sale.
Dezvoltarea inegalităților sociale a fost o tendință persistentă, accelerată în ultimii ani de globalizare, automatizarea crescută a activităților, complexitatea tot mai mare a piețelor și produselor financiare, în contrast cu ritmul lent de îmbunătățire a incluziunii financiare. Crizele din perioada 2007-2012 au fost urmate de o recuperare economică globală fragilă, iar actuala criză generată de pandemia COVID-19 a amplificat aceste inegalități și a intensificat tensiunile sociale.
Decenii de politici economice bazate pe ideologie, mai degrabă decât pe pragmatism, au demonstrat eșecul lor. Concepția că piețele pot rezolva toate problemele economice a făcut ca societatea noastră, deși complexă, să devină vulnerabilă. Acest lucru a fost evident, mai ales în ultimele perioade, pentru toți actorii economici. Un exemplu relevant este accesul la servicii medicale gratuite în timpul crizei COVID-19.
România se numără printre țările în care, chiar și în vârful crizei sanitare, persoanele infectate au beneficiat de asistență medicală specializată gratuită (deși cu unele deficiențe specifice unei situații excepționale). În contrast, în multe alte țări, persoanele cu venituri reduse au suferit mult mai mult și au fost expuse riscurilor bolii în mod semnificativ mai mult decât cei din categorii superioare de venit. Aceasta poate fi și rezultatul unei virulențe mai scăzute a virusului în anumite țări vecine.
Deși nu putem prezice cu exactitate cum va evolua criza pandemică, efectele sale indirecte asupra economiei, societății și accesului la educație devin tot mai evidente. Studiile recente sugerează că epidemii anterioare au contribuit la amplificarea inegalităților. Dacă nu acționăm cu înțelepciune și determinare, printr-un efort coordonat din partea tuturor actorilor, atât din sectorul public, cât și din cel privat, România riscă să nu mai aibă un avantaj pozitiv în ceea ce privește accesul la îngrijire și tratament.
Este esențial ca România să transforme această criză într-o oportunitate de dezvoltare economică pe termen lung, concentrându-se pe extinderea de noi linii de afaceri și sprijinirea domeniilor strategice în care putem excela, cum ar fi tehnologia informației, industria alimentară sau sectorul transporturilor.
De asemenea, trebuie să recunoaștem importanța atragerii fluxurilor de capital în România, nu doar din perspectiva investițiilor străine directe, ci și a fluxurilor de portofoliu, care, deși sunt de obicei pe termen scurt, oferă semnale timpurii despre atractivitatea piețelor locale și încrederea investitorilor.
Toate aceste aspecte sunt cruciale pentru reducerea disparităților. În România, acestea sunt cele mai evidente la nivel regional, în special între capitală și celelalte regiuni, dar se reflectă și în diferențele de venituri între populație. Dacă nu acționăm conștient și programatic pentru a le ameliora, lăsându-le la voia întâmplării, vom asista la un proces entropic. Inactivitatea noastră va avea efecte negative asupra coeziunii sociale în anii următori.
În momentele de maximă intensitate ale crizei, a fost firesc să nu existe timp pentru o gândire strategică pe termen lung, prioritatea fiind salvarea vieților și protejarea economiei. Acum, însă, nu mai avem nicio scuză să nu direcționăm resursele alocate pentru sprijinul economiei către soluții care să abordeze deficiențele deja existente.
Solidaritatea europeană în fața crizei economice generate de pandemie este evidentă. Pachetele de stimulare economică sunt la un nivel fără precedent, iar resursele alocate statelor membre sunt esențiale, completând programele naționale. Totuși, așa cum ne arată istoria, simpla alocare a resurselor nu garantează rezultate economice. Este crucial ca programele finanțate să fie adaptate la contextul economic actual, atât la nivel internațional, cât și local, și să fie orientate spre viitor. Repetarea unei strategii de tip „New Deal” nu asigură succesul. De exemplu, un program extins pentru modernizarea infrastructurii, similar celui inițiat de Franklin D. Roosevelt în SUA acum 87 de ani, ar fi benefic și pentru România, dar trebuie implementat cu atenție. Altfel, risipim resursele, iar efectele vor fi minime.
Astfel, devine o chestiune de alegere strategică modul în care cheltuim aceste resurse, având în vedere criteriile de sustenabilitate. Nu suntem oare prea săraci pentru a susține financiar domenii cu un viitor incert? Nu este o risipă să menținem afaceri care erau deja neviabile înainte de criză? Nu am construi o societate mai bună dacă, atunci când oferim sprijin financiar, am impune condiții bazate pe criterii de sustenabilitate, cum ar fi reducerea poluării, promovarea echității sociale și a bunei guvernanțe? Ar fi greșit să condiționăm ajutoarele de stat de localizarea în România a unei părți din lanțurile de aprovizionare? Sau de promovarea echității sociale și reducerea amprentei ecologice? Dezvoltarea domeniilor esențiale, reducerea dependenței de importuri, accelerarea digitalizării și îmbunătățirea infrastructurii ar trebui să fie priorități în alocarea sprijinului financiar de către stat. Aceste inițiative ar trebui să fie însoțite de eficientizarea administrației, modernizarea sistemului educațional și, evident, consolidarea sistemului medical.
Este clar că am ridicat multe întrebări în căutarea unor răspunsuri, dar nimeni nu are o soluție simplă pentru o problemă atât de complexă. Trebuie să fim dispuși să căutăm împreună, sistematic, în fiecare zi și cu fiecare decizie, câte o mică parte din soluție, pe care apoi să o implementăm. Este esențial să începem cât mai curând, altfel vom pierde o oportunitate, iar mai târziu va fi mai greu și va trebui să cheltuim resurse suplimentare, care, la rândul lor, costă, iar suportabilitatea unor noi poveri financiare este limitată.”
