Megafuziune de 12 miliarde de euro in energia europeana schimba echilibrul pietei

O tranzacție de aproape 12 miliarde de euro zguduie piața energetică europeană. Gigantul francez Engie a anunțat ieri seară preluarea UK Power Networks, operatorul care deține cablurile și liniile electrice pentru 8,5 milioane de clienți din Londra și sud-estul Angliei. Întrebarea de pe buzele tuturor celor 2,3 milioane de clienți Engie din România este simplă: ce legătură are o afacere din Marea Britanie cu factura mea la gaze și electricitate? Răspunsul este mai complex decât pare. Deși banii nu se vor regăsi direct în costurile de aici, tranzacția dezvăluie o strategie globală care se aplică deja masiv în România și care va modela prețul energiei în următorul deceniu.

O mișcare de forță pe piața britanică

Afacerea, evaluată la 10,5 miliarde de lire sterline, marchează un moment cheie pentru francezi. Engie cumpără UK Power Networks de la un conglomerat din Hong Kong, care a deținut rețeaua în ultimii 15 ani. Prin această achiziție, Engie pune mâna pe o infrastructură critică de aproximativ 192.000 de kilometri de linii electrice. Catherine MacGregor, directorul executiv al Engie, a numit tranzacția „un reper major” în ambiția companiei de a deveni „cel mai bun furnizor al tranziției energetice”.

Mișcarea nu este singulară pe piața britanică. Acum aproape un an, grupul spaniol Iberdrola a preluat o altă rețea regională, Electricity North West, pentru 5 miliarde de lire. Aceste tranzacții se petrec într-un context bine definit: Marea Britanie se află în plin proces de modernizare a rețelelor electrice, un plan de peste 22 de miliarde de lire sterline până în 2028. Scopul este adaptarea infrastructurii la noile realități: mai multe surse de energie verde, baterii de stocare și puncte de încărcare pentru mașini electrice. Iar costul acestor investiții, după cum specifică inclusiv autoritatea de reglementare din UK, este recuperat în cele din urmă prin facturile plătite de consumatori.

Strategia globală, ecouri locale în România

Aici apare legătura cu România. Strategia Engie, vizibilă în Marea Britanie, se bazează pe doi piloni: consolidarea pe rețele de distribuție reglementate, care aduc venituri stabile și predictibile, și accelerarea investițiilor în energie regenerabilă. Exact aceeași strategie este aplicată cu viteză și pe plan local. Engie nu mai este de mult doar un furnizor de gaze, ci devine unul dintre cei mai mari producători de energie verde din țară.

Dovada cea mai recentă este preluarea proiectului eolian Ialomița Nord, o investiție estimată la 400 de milioane de euro. Cu cele 42 de turbine ale sale, parcul va avea o capacitate instalată de 253,1 MW și va deveni unul dintre cele mai mari din România. Odată ce va fi complet operațional, în 2027, acest singur proiect va dubla capacitatea de producție de energie regenerabilă a Engie în România, ducând totalul la peste 500 MW. Cristian Buzan, vicepreședinte executiv al Engie Romania, a confirmat că achiziția consolidează poziția companiei „într-o piață cu un potențial remarcabil”.

„Prin această achiziție, Engie continuă să facă progrese semnificative în atingerea planurilor sale de dezvoltare în România, dublându-și capacitatea instalată pentru producția de energie din surse regenerabile.” – Cristian Buzan, Executive Vice President Engie Romania

Și planurile nu se opresc aici. Obiectivul declarat al Engie este să atingă o capacitate de producție și stocare de energie verde de 1 GW în România până în 2030. Compania a obținut deja sprijin pentru alte două proiecte majore, un parc eolian și unul solar, cu o capacitate totală de 224 MW, și a finalizat recent achiziția unui alt parc eolian de 54 MW în Mereni.

Și totuși, ce înseamnă pentru factură?

Impactul direct al tranzacției de 12 miliarde de euro din Marea Britanie asupra facturii românilor este zero. Însă impactul indirect al strategiei din spatele tranzacției va fi semnificativ. Investițiile masive în parcuri eoliene și solare în România, de sute de milioane de euro, trebuie să fie rentabile. Pentru a asigura această rentabilitate și a atrage finanțare, proiectele se bazează pe mecanisme de sprijin pe termen lung.

Proiectul Ialomița Nord, de exemplu, va beneficia de un Contract pentru Diferență (CfD) pe o perioadă de 15 ani. Acest mecanism, reglementat de autorități precum ANRE, garantează producătorului un preț fix pentru energia vândută. Dacă prețul din piață scade sub acest nivel garantat, producătorul primește diferența dintr-un fond special. Dacă prețul pieței crește, producătorul returnează surplusul în acel fond. Acest fond este finanțat, în ultimă instanță, de toți consumatorii de energie din țară, printr-o componentă inclusă în factură.

Deci, deși tranziția către energia verde este esențială și va duce, teoretic, la prețuri mai mici pe termen lung datorită costurilor de operare reduse, costul construcției acestor capacități uriașe este suportat inițial de consumatori. Logica este similară cu cea din Marea Britanie: modernizarea și ecologizarea sistemului energetic au un cost, iar acest cost se reflectă în facturi. Pe măsură ce Engie și alți jucători vor construi tot mai multe parcuri regenerabile sub scheme de sprijin precum CfD, o componentă din factura fiecărui român va merge către finanțarea acestei tranziții.

Ce urmează pentru Engie

Tranzacția din Marea Britanie cimentează statutul Engie de colos energetic european, cu un apetit uriaș pentru infrastructură reglementată și producție verde. Pentru România, mesajul este clar: compania franceză vede piața locală ca pe una strategică pentru planurile sale de decarbonizare. Urmează ani de investiții accelerate în noi capacități de producție, care vor schimba fața sistemului energetic național.

Pentru cei 2,3 milioane de clienți, schimbarea va fi vizibilă nu doar în sursa energiei consumate, ci și în structura facturii. Costul tranziției energetice, o necesitate impusă de țintele climatice, va fi o realitate transparentă în costurile lunare. Gigantul francez mizează pe un viitor verde, iar construcția acestui viitor are un preț pe care, într-o formă sau alta, îl vom plăti cu toții.