Nimeni nu se aștepta la asta. Cum au pierdut rușii 400 de kilometri pătrați
La începutul anului, armata ucraineană a declanșat o contraofensivă strict secretă în sud-estul țării, reușind să elibereze peste 400 de kilometri pătrați în regiunile Zaporojie și Dnipropetrovsk. Președintele Volodimir Zelenski avea să anunțe succesul abia câteva săptămâni mai târziu, după ce trupele Kievului au dat peste cap planurile ofensive ale Moscovei. Totul s-a desfășurat sub un nivel de confidențialitate extrem, de teama spionajului rusesc.
Secretul absolut și teama de spioni
Într-un război filmat non-stop de drone, să ascunzi o armată întreagă pare o misiune imposibilă. Și totuși, ucrainenii au reușit. Planificatorii operațiunii au fost atât de paranoici încât s-au gândit până și la riscul ca femeile cu care unii militari conversau pe internet să fie agenți sub acoperire ai FSB care încercau să obțină informații.
informația a fost ținută sub lacăt. Din cei peste 2.000 de militari ai Brigăzii de Artilerie 148, abia vreo zece aflaseră ce urmează cu două săptămâni înainte de atac. Comandantul de batalion Vadim din Brigada 110 Mecanizată a confirmat că totul a fost făcut în secret și foarte puțini oameni știau ce urma. La rândul său, Oleh, cu indicativul „Falcon”, șeful de personal al unității de recunoaștere, a povestit că detaliile au fost păstrate într-un cerc cât mai restrâns posibil.
Mutarea trupelor sub acoperirea ceții
Înainte de asaltul propriu-zis, armata a mutat pe tăcute peste 400 de vehicule și echipamente grele. Obuziere occidentale de tip Caesar și M777 au fost transferate discret din sectorul Pokrovsk direct pe frontul din sud-est. Rușii vedeau ceva mișcare, dar nu înțelegeau exact proporțiile pregătirilor.
Vă întrebați cum a fost posibil așa ceva sub nasul inamicului? Ei bine, o ceață extrem de densă a redus la zero eficiența dronelor rusești de recunoaștere. Așa cum arată un reportaj amplu publicat de Adevarul, ucrainenii au primit ordinul de a distruge artileria inamică pe un sector de 30 de kilometri între orașul Huliaipole și satul Berezove. Acolo identificaseră cam 150 de piese de artilerie rusești, echivalentul a trei brigăzi întregi.
„Distrugerea puterii de foc a inamicului joacă un rol extrem de important în orice operațiune, întrucât fiecare armă inamică care rămâne funcțională va ataca unitățile noastre în fiecare etapă a misiunii.” – Illia, comandant de brigadă
Iar cifrele din teren au arătat un succes tactic real. În lunile februarie și martie, trupele Kievului au distrus peste 200 de sisteme rusești folosind drone FPV și lovituri coordonate.
Infiltrarea în zona gri și o pană de internet
Primele grupuri de asalt au plecat la sfârșitul lunii ianuarie. Era încă întuneric, înainte de răsărit, iar vremea groaznică i-a ajutat să traverseze „zona gri” și să ajungă la câțiva kilometri în spatele liniilor rusești. Scopul era clar: blocarea retragerii și tăierea căilor de aprovizionare pentru întăriri. Dmitro, adjunct al comandantului de batalion din Brigada 95 Aeropurtată, a recunoscut că rușii nu se așteptau deloc la o asemenea mișcare defensivă.
„Este mult mai rapid pentru că atunci când rușii încep să fugă, grupul de blocare este deja acolo să-i întâmpine.” – Vladislav, comandant
Numai că un alt detaliu tehnic a înclinat balanța masiv. Trupele ruse au pierdut brusc accesul neautorizat la rețeaua Starlink. Fără internet, comunicațiile lor au picat, iar coordonarea dronelor a devenit un haos total. Până când Moscova a reușit să își reorganizeze apărarea, ucrainenii avansaseră deja serios pe hartă.
Ritmul dicta totul.
Avansul varia enorm de la o zi la alta (în unele zile nu făceau niciun pas, în altele înaintau un kilometru), în funcție de cât de repede se ridica ceața și intrau în acțiune dronele rusești.
Tancul momeală și prețul sângeros al victoriei
Când vremea s-a îndreptat în martie, cerul s-a umplut din nou de dispozitive inamice. Pentru a-și proteja infanteria, ucrainenii au apelat la o tactică extrem de riscantă. Au scos la înaintare un vechi tanc sovietic T-72 și un vehicul blindat BMP. Erau niște ținte uriașe și lente, dar au atras focul asupra lor. Vehiculele au încasat mai multe lovituri, dar au reușit să lase cei opt soldați la destinație și să se întoarcă.
Dar dincolo de blindaje, infanteria a trăit un coșmar absolut. Soldații au fost nevoiți să meargă pe jos chiar și 20 de kilometri prin teren minat și supravegheat din aer. Volodimir, un voluntar de 50 de ani din regiunea Hmelnițki, a cedat fizic pe traseu. La doar 100 de metri de adăpost, o dronă FPV a explodat chiar lângă el.
„Le-am spus băieților să mă lase acolo sau să mă împuște.” – Volodimir, soldat ucrainean
Până la urmă, un camarad pe nume Oleh a reușit să îl tragă în buncăr după două tentative eșuate, salvându-i viața în ultima secundă.
Ce spun analiștii militari
Observatorii străini privesc situația la rece. Mick Ryan, expert militar australian, crede că operațiunea demonstrează că surpriza tactică încă există, chiar dacă frontul este supravegheat video non-stop. Emil Kastehelmi de la grupul finlandez Black Bird (care analizează imagini din surse deschise) vede mișcarea mai degrabă ca pe o îmbunătățire a pozițiilor ucrainene într-o zonă unde rușii avansaseră constant luni de zile.
Războiul nu ia însă pauză. Trupele ruse forțează acum o revenire în forță. Vladyslav Voloshyn, purtătorul de cuvânt al Forțelor de Apărare din Sud, a confirmat că inamicul lansează ofensive de mare intensitate lângă satele Verbove, Zlahoda, Yehorivka și Novoheorhiivka. Este o luptă de uzură continuă, unde fiecare metru recucerit se plătește cu sânge și oțel distrus.
