Oana Gheorghiu cere rescrierea Legii Sănătății
Criza din sănătate a fost descrisă mult timp prin formule cunoscute. Lipsa de personal. Subfinanțare. Spitale vechi. Joi, discuția s-a schimbat. Un medic de la Spitalul „Marie Curie” a vorbit despre 150 de copii care ar fi murit în ultimii 6 ani în timp ce așteptau un pat. Vicepremierul interimar Oana Gheorghiu a legat public această presiune de o lege a sănătății veche de 20 de ani și de bugete consumate aproape integral de salarii.
Cifra invocată de Dr. Cîrstoveanu înseamnă 150 de decese în 6 ani. Asta înseamnă o medie de 25 de copii pe an și puțin peste 2 pe lună. Pentru familiile care ajung la un spital pediatric supraaglomerat, miza imediată este accesul la un loc și la echipa medicală. Pentru sistem, aceeași cifră mută discuția de la lipsa generică de resurse la felul în care sunt împărțite posturile, banii și responsabilitatea.
Dr. Cîrstoveanu, medic la Spitalul „Marie Curie”, a asociat situația cu o „Listă a rușinii pentru cei care se simt”. Funcția sa exactă în spital nu este precizată.
Aproape simultan, Oana Gheorghiu (vicepremier interimar) a susținut că actuala Lege a Sănătății, numită Legea Reformei în Sănătate, are 20 de ani și nu mai răspunde realităților din sistem. O reformă ar însemna, în formularea vicepremierului, o reevaluare a spitalelor viabile și o discuție despre nevoile reale ale societății. Ar implica și schimbarea modului în care sunt decontate serviciile medicale și introducerea plății medicilor pe bază de performanță.
Bugete consumate de salarii. Spitale care nu mai pot acoperi restul cheltuielilor
Problema financiară invocată de vicepremier are o consecință directă asupra îngrijirii. În unele spitale, peste 90% din buget este alocat salariilor. Asta lasă sub 10% pentru curățenie, echipamente, mentenanță și tratamente. Raportul este de peste nouă lei din zece pentru personal și sub un leu din zece pentru restul funcționării. Acest fapt explică de ce un spital poate avea posturi plătite, dar să rămână cu aparatură insuficientă sau clădiri nerenovate.
Într-un interviu acordat Observator Antena 1, Oana Gheorghiu a formulat direct această critică. Antena3 A legat calitatea serviciilor medicale de felul în care este construit bugetul.
„Nu este normal ca într-un spital mai mult de 90% din buget să se ducă pe salarii. E clar ce servicii de sănătate poți să acorzi dacă 90% din cheltuieli sunt doar cu personalul, iar 10% cu curățenia, echipamentele, mentenanța și tratamentele. Este o chestiune de management.”
Criza de personal nu arată însă la fel peste tot. Unele spitale, precum „Marie Curie”, au o adresabilitate foarte mare și o nevoie reală de angajați. În altele, dificultatea este alta. Medicii nu doresc să se angajeze din cauza condițiilor, a lipsei de renovare, a aparaturii insuficiente sau a localizării. O soluție uniformă nu răspunde nici supraaglomerării, nici blocajului de recrutare din unitățile neatractive.
Pe acest fond, plata medicilor în funcție de performanță este una dintre temele readuse în discuție. Oana Gheorghiu a inclus-o între elementele de reformă necesare. Nu a prezentat însă un calendar pentru rescrierea legii. Nici măsuri imediate pentru suplimentarea personalului în spitalele aflate sub presiune.
Ce se recunoaște public. Ce rămâne fără răspuns
Declarațiile publice adună la un loc probleme cunoscute de ani de zile: lipsa de personal, managementul defectuos, infrastructura învechită. Ce s-a schimbat acum este asocierea lor cu o cifră umană concretă, rostită în legătură cu un spital pediatric de referință. Dacă această cifră va fi confirmată oficial, presiunea pentru măsuri la „Marie Curie” și pentru o reformă mai largă va crește.
Deocamdată, Ministerul Sănătății și conducerea spitalului nu au confirmat public cifra. Un plan cu termene pentru modificarea legii nu a fost prezentat. Rămân, în schimb, două repere clare: presiunea pe spitalele cu adresabilitate mare și dezechilibrul bugetar care lasă prea puțin loc pentru ceea ce susține tratamentul, dincolo de plata personalului.
„Avem o lege a Sănătății care a împlinit anul acesta 20 de ani și care se numește Legea Reformei în Sănătate. Ea trebuie rescrisă, trebuie audiat întreg sistemul, trebuie să ne uităm care sunt spitalele viabile, care sunt nevoile reale ale societății.”
