Patru lacuri supersărate se ascund sub calota glaciară de la polul austral marţian

Rămășițele unor corpuri de apă de la suprafața lui Marte ar putea fi ascunse sub forma unor lacuri extrem de sărate, situate sub calota glaciară de la polul sud al Planetei Roșii, conform unui studiu recent publicat în Nature Astronomy, conform Space.com.
De-a lungul decadelor, cercetătorii au speculat că sub calotele polare ale lui Marte există apă, similar cu ceea ce se găsește pe Pământ. În 2018, însă, au fost descoperite dovezi clare ale unui rezervor de apă pe Marte, un lac cu un diametru de 19 kilometri, situat sub un strat de gheață de aproximativ 1,5 kilometri la polul sud.
Această descoperire a stârnit interesul cercetătorilor, care au sugerat că analiza acestui lac subglaciar ar putea oferi indicii despre posibila apariție a vieții pe Marte în trecut și despre existența unor forme simple de viață extremofile în prezent. Totodată, au fost ridicate întrebări legate de originea, compoziția și vechimea acestui lac.
În noul studiu, cercetătorii au utilizat datele obținute de radarul MARSIS de pe sonda Mars Express, operată de Agenția Spațială Europeană (ESA), pentru a explora o zonă de 250 pe 300 de kilometri din jurul lacului descoperit anterior. Tehnicile folosite sunt similare celor aplicate pentru identificarea lacurilor sub ghețarii din Antarctica.
Confirmând existența lacului, cercetătorii au estimat că acesta se întinde pe o suprafață de 20 pe 30 de kilometri. Totuși, adâncimea lacului rămâne necunoscută, deoarece radarul MARSIS nu poate penetra apa sărată, a explicat Elena Pettinelli, geofizician la Universitatea Tre din Roma, unul dintre autorii studiului.
În plus, echipa de cercetare a identificat alte trei lacuri, fiecare având dimensiuni de aproximativ 10 pe 10 kilometri. Aceste corpuri de apă mai mici sunt separate de lacul principal prin pereți de rocă.
Cercetătorii consideră că aceste lacuri sunt extrem de sărate, iar salinitatea ridicată permite menținerea apei în stare lichidă, în ciuda temperaturilor extrem de scăzute de la polul sud al lui Marte.
Deși calota glaciară marțiană se topește ușor în timpul zilelor mai calde, oamenii de știință nu cred că aceste lacuri s-au format prin topirea gheții. Ei consideră că ar putea fi rămășițele unui corp de apă mai mare care a existat la suprafața planetei cu milioane sau chiar miliarde de ani în urmă.
Cercetătorii au luat în considerare și posibilitatea ca topirea calotei glaciare să fie cauzată de activități geotermale, dar această teorie ar fi fost plauzibilă doar pentru un singur corp de apă. Formarea mai multor lacuri ar necesita o anomalie geotermală semnificativă. „Nu cred că este fezabil din punct de vedere fizic, având în vedere cunoștințele noastre actuale”, a subliniat Pettinelli.
În schimb, aceste lacuri ar fi putut să se formeze în condiții de temperaturi mai ridicate în trecutul lui Marte. „Este un sistem complex, nu un singur lac. Aceasta sugerează că lacurile s-au dezvoltat în cadrul unor condiții de mediu care au influențat o zonă mai extinsă, iar alte corpuri de apă similare ar putea exista în apropierea celor patru identificate”, a adăugat Pettinelli.
Dacă aceste lacuri sunt, într-adevăr, rămășițele unui corp mare de apă care a existat pe suprafața planetei, ar putea reprezenta un habitat ideal pentru viață, fie ea dispărută sau încă prezentă pe Marte, a concluzionat cercetătoarea.
În prezent, misiunea ideală pentru a explora potențialul de viață al acestor lacuri ar implica forarea până la o adâncime de 1,5 kilometri prin calota glaciară, însă tehnologia actuală nu permite acest lucru, conform lui Pettinelli.
Pe viitor, cercetătorii intenționează să caute și alte sisteme de corpuri de apă subglaciare, atât la polul sud, cât și la cel nordic al Planetei Roșii.







