Peste 1 milion de libanezi strămutați primesc ajutor prin portofele digitale
Atacurile israeliene asupra Beirutului și sudului Libanului au strămutat peste un milion de persoane începând din martie. În plină criză umanitară, ajutorul financiar din străinătate nu mai circulă prin canalele tradiționale, ci prin platforme fintech care trimit banii direct în portofelele digitale ale celor afectați.
Sistemul bancar clasic a fost înlocuit de aplicații mobile și de încrederea personală.
Familiile se adăpostesc la rude, în chirii improvizate, în mașini sau sub cerul liber, punând o presiune uriașă pe o infrastructură deja fragilă. Peste 130.000 de oameni au trecut granița în Siria, având nevoie urgentă de mâncare, bani și adăpost, arată un raport al Organizației Internaționale pentru Migrație. În acest context, remiterile, cea mai apropiată măsură a donațiilor, oferă o imagine a fluxurilor financiare. Libanul primește anual între 6 și 7 miliarde de dolari din străinătate, echivalentul a o treime din PIB, potrivit datelor Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) din 2023. Însă costurile medii pentru aceste transferuri sunt de 11%, peste media globală.
Mai exact, PNUD a raportat că fluxurile informale de bani, inclusiv numerarul transportat de călători, constituie aproximativ 70% din totalul sumelor intrate în țară în timpul crizei.
De la carduri cadou la infrastructură financiară
Campaniile de strângere de fonduri s-au mutat complet online. Avocatul libanez Jad Essayli a reușit să strângă 65.125 de dolari în doar 10 zile, exclusiv prin rețele sociale și transferuri digitale. Întrebat ce platforme au avut cel mai mare impact, el și alți organizatori au indicat Whish Money, deși sunt folosite și servicii precum Paypal, Zelle sau Venmo.
Whish Money, lansată inițial pentru a digitaliza cardurile cadou, a devenit o platformă financiară complexă, cu peste 2 milioane de utilizatori în 110 țări. „Am pornit de la faptul că voiam să perturbăm distribuția de carduri cadou”, spune Toufic Koussa, cofondator și președinte al companiei. El explică cum infrastructura, dezvoltată încă din 2007, s-a extins treptat într-un ecosistem financiar complet, care oferă remiteri, transferuri peer-to-peer și servicii de plată.
Când băncile nu mai funcționează
Compania s-a concentrat pe persoanele fără acces sau cu acces limitat la serviciile bancare tradiționale. La nivel global, Banca Mondială estimează că 1,4 miliarde de oameni nu au cont bancar, iar accesul la servicii financiare este esențial pentru reducerea sărăciei. În Liban, acest grup a devenit majoritar în timpul colapsului financiar, când băncile au înghețat depozitele și au restricționat retragerile. Platforme precum Whish Money au umplut acest gol, permițând oamenilor să mute și să acceseze bani în afara sistemului tradițional.
Acum, această infrastructură dictează modul în care circulă ajutorul de urgență. Banii de la familie, diaspora sau din campanii de strângere de fonduri ajung instantaneu într-un portofel digital și pot fi cheltuiți imediat. Toufic Koussa spune că cele mai populare sunt transferurile peer-to-peer, urmate de remiterile internaționale. El menționează și că Whish Money este conectată direct la infrastructura bancară din SUA, permițând utilizatorilor să lege conturi din străinătate de portofelele din Liban.
Criza a schimbat și comportamentul de consum. Modelele de tranzacționare s-au modificat, familiile făcând achiziții mai mari pentru a-și face provizii. Facturile la supermarket, care puteau fi de 200 de dolari, sunt acum în creștere, pe măsură ce oamenii se pregătesc pentru ce e mai rău, adaugă Koussa.
Și fluxul de bani din străinătate a crescut vizibil. „Da, există o creștere”, confirmă el, atribuind-o parțial Ramadanului și sărbătorii Eid, dar și faptului că „oamenii vor să doneze”.
Încrederea, noua monedă a Libanului
O mare parte din acest ajutor este organizată informal. Influencerii și activiștii civici acționează ca intermediari, colectând fonduri din străinătate și distribuindu-le local. „Am văzut o creștere și pentru că sunt mulți influenceri care se promovează ca fiind persoanele potrivite către care să donezi”, explică Koussa. Întrebat dacă aceste eforturi sunt coordonate prin platforme fintech, răspunsul său este ferm: „100 la sută”.
Acest sistem oglindește situația din 2024, când Libanul a mai fost atacat de Israel. Atunci, nu guvernul sau donatorii internaționali au salvat situația, ci inițiativele personale care au împiedicat oamenii să moară de foame.
Un studiu din ianuarie 2025 al Economic Research Forum a constatat că încrederea în instituțiile publice libaneze s-a deteriorat, cu excepția forțelor armate. Încrederea în guvern și parlament a scăzut dramatic față de anii 2013 și 2016, arată raportul.
În ciuda urgenței, fluxurile financiare nu sunt complet nereglementate. „Trece prin procesul de monitorizare și [anti-spălare de bani]”, subliniază Koussa, adăugând că destinatarii sunt verificați. Provocarea este echilibrarea vitezei cu măsurile de siguranță. Spre deosebire de țări precum Emiratele Arabe Unite, unde strângerea de fonduri fără licență este o infracțiune, Libanul operează într-o zonă gri, reglementată mai degrabă de regulile anti-spălare de bani decât de un cadru dedicat donațiilor.
Cu încrederea în bănci distrusă, platformele digitale umplu un gol practic și psihologic. „Cred că în zilele noastre totul se va rezuma la încredere. Încrederea este noua monedă”, afirmă Koussa. Pentru milioanele de strămutați, această încredere determină dacă banii trimiși de la mii de kilometri distanță ajung la timp pentru a cumpăra cele necesare supraviețuirii.
„Luptăm împotriva unui sistem care a condus lumea în ultimii 400 de ani”, spune el. „Retail banking-ul, așa cum îl știam, cred că s-a terminat. Băncile vor deveni conducte; adevărata inovație în bani și incluziune se întâmplă în fintech.”
